Terminal X

e o dedublare aproape perfectă. îmi place mult felul în care poeta își trasează prioritățile în fața foii de hartâie, iar finalul e mirobolant: poemul e o moarte în sine, o altă dimensiune în care am ajuns datorită foii de hartie pe care s-a scris poemul, un zbor care se oprește întotdeauna la ”terminalul X”
extrem de amical

Esențializarea și simularea găsirii esențelor acestei lumi prin reflectare în conștiință, prin proiecția în sublim și raportare la transcendent. Aceasta o facem permanent prin ce scriem noi, iar poemul tău vine perfect pe ideea aceasta!
Cu prietenie
PP

AMP,
prioritatea numarul unu era să văd pe geam oasele cum se zdrobeau, etapa finală, de fascinans.
PP,
asta facem mereu, dacă ne uităm la poem, așa mort pe hârtie sau poate viu..., nu prea mai ai cuvinte.
mcm