În camera mea

cmc, poemul tau este plin de imagini frumoase care se invart perpetuu in jurul unui singur concept: imbatranirea. Toti vor imbatrani candva, dar... stii tu... carpe diem ! Mi-a placut in mod deosebit: \"nicio ieșire, rețeta ta de curățare nu e bună / am pus clor, sodă caustică, albatroși,\" - are un aer care ma face sa simt exact naturaletea versului. In rest... grabeste-te sa treci usor prin viata si nu te uita niciodata cum pe umeri iti cresc livezi de mar. :)

multumesc, am sa tin cont de sfat si am sa ma bucur pe ziua de azi. mi-a placut expresia ta cu livezile de meri, e chiar ingenioasa.culmea stii care e, ca nu toti oamenii imbatranesc.
mcm

unii imbatranersc, altii au 100 de ani, anii s-au risipit in viata lor asa cum se risipeste fumul unei tigari in scrumiera si mor ca niste copii inocenti. :)

Descrii o realitate îmbâcsită, înăbușită de neputințe, în care îți trebuie “masca de oxigen” a voinței pentru a rezista într-o lume otrăvită de halucinații și angoase.
Pentru a nu ne îneca și asfixia în morbid, ne sunt necesari “colacii de salvare” ai încrederii în sine.