Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Paradoxul C

nomad în el însuși

1 min lectură·
Mediu
eu
sunt propria mea barcă
am două vâsle în loc de mâini
mi-ar crește și vele
dar umerii mă dor
în mine dorm luntrași
pregătiți de drum
inima, o cârmă mereu în derivă
la prora păsările își fac cuib
în ochiul deschis
pe punte un iubit
spune o rugăciune
nomad în el însuși
traversează lichidul oglinzii
arunc plasa în el
dar chipul lui e mereu altul
de aceea inventez o furtună
să-i spun rămas bun
nici acum nu știu
în câte mări s-a înecat
0104702
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
84
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Carmen Sorescu. “Paradoxul C.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1734218/paradoxul-c

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@albert-catanusAC
Albert Cătănuș
furtuna care o inventezi în text m-a convins să-ți las acest mic semn. sună bine: \"de aceea inventez o furtună/să-i spun rămas bun\"...
amical,
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
:)
nomad in tine insuti exploreaza si alte cai,e mai putin periculos decat in barca mea, aici te poti trezi peste bord oricand pe cand in tine niciodata, nu te vei da afara din propria soarta:):)
ramas bun,
mcm
mcm
0
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
ai niste imagini foarte frumoase in acest text. imi place si furtuna si luntrasii dormind. in plus marile in care s-a inecat par locuite de sirene...
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
buna leo,
bine ai revenit.ma bucur ca ti-a placut, sincer nu stiu daca in marile mele locuiesc sirene sau eu insami sunt o sirena. personificarea asta nu-mi apartine:)
numai bine,
mcm
0
@leonard-ancutaLA
Leonard Ancuta
sunt doar personificari ale iubirii, asa...o ondina buclucasa, o ipostaza romantica, un chef de dragoste platonica. un fel de poezie as spune, daca nu chiar de tot, insa uneori, la ore inaintate in noapte parca spiritul naravas, piticul rautacios imi sopteste la ureche ca e mai bine fara. (tocmai am recitit niste clasici romantici nemti si nu stiu dar am o dispozitie....)
0
@djamal-mahmoudDM
Djamal Mahmoud
vlaguit in lotca mea cu jugularele-n maini ca doua vasle
ma indrept spre tarm acolo unde ma asteapta ultima lacrima,
acolo unde imi face cu mana ultima bataie de inima.
aprecieri
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
MD,
tocmai de aceea, daca pe tarm spui ca te astepata ultima lacrima, ultima bataie de inima, e mai bine sa fii tu insuti propria barca, sa faci ce vrei.
mcm
0
@radu-bontaRB
radu bonta
Marea este - dupa cum probabil stii - simbolul inconstientului colectiv, al iubirii eterne, al infinitului. Chiar daca o invoci abia catre sfarsitul poeziei mesajul ei este prezent pretutindeni.
E ceva randurile tale care vine de demult, de la inceputurile omenirii, atunci cand zeii se amestecau cu animalele, iar iubirea se incolacea in jurul diavolului.
Nu pot decat sa imi ridic palaria si sa iti sarut mana cu afectiune si consideratie. :)
Felicitari!
R
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
in fiecare din noi e ceva ancestral de care nu ne dam seama, asa cum corpul uman e format din elemente stelare si iubirea/pacea cosmica vine de undeva din neant, ff putini, exrem de putin inteleg pacea ecatologica.mi-a placut ce mi-ai scris, chiar ai inteles.
numai bine,
mcm
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
erata
escatologica
0