Poezie
Preludiu
1 min lectură·
Mediu
*
cuvintele mi s-au anemiat
fluturele mă atinge și moare
hrana lui s-a stricat
*
zeii mă toarnă-n pahare îndelung
la masa unde umbrele
nu cad niciodată
*
peronul se prelungește
până la tine
din lipsă de culori desenez un înger
*
poemul medieval nu l-ai descifrat
mută piesa de șah mai departe
într-un loc mai întunecos
*
împrejmuită de mări adânci
mimez veșnicia mea artificială
fantomele s-au oprit din dans
*
cârduri de întrebări trec prin mine
îmbrățișare cu esențe difuze
nici moartea nu mă va găsi vie
053357
0
cuvintele sunt anemice când nu au miez, iar miezul le este implantat de trăire.
păcat că morțile noastre nu ne găsesc vii.
frumos poem