Poezie
Ascet
1 min lectură·
Mediu
Ascet
Sunt un ascet fără noimă, ce mă scald prin
Ecuația vieții tale fără răspuns la chipul meu
Ce-i dus departe, risipit, ca niște foi volante
Mă doare trecerea prin zeul epifan
Sunt un ascet fără noimă, ce mă plimb prin
Inima ta, îți simt respirația-n palmă,
Seamănă cu un foșnet de erg, adulmecând
Oaza morții cu care să-mi acopăr ochii
Scârbit îmi trag pașii sub felinarul inocent
Sub care nu zornăie nicio amintire
Pariul cu îngerii a fost pierdut, rămân
Un acest fără noimă, ce merg prin cuvinte.
002286
0