Poezie

10

1 min lectură·7 decembrie 2014

Mediu

pe măsură ce împart trupul cu tine citești scriptura de pe epiderma mea

așa cum odată creștinii citeau textele sacre pe piele de animal nenăscut

și nu se mai săturau și stăteau cocoșați, în genunchi, morți de foame

gârboviți, uitau de familii, de copii, de viață, uitau că mai sunt oameni

intrau cu totul în poveștile biblice, luau parte la minuni, la revolte

uitau să mai revină în trupurile lor, de fapt nici nu mai aveau trupuri

aveau doar un fel de felinare care țineau în viață inimile pulsând

de fiecare dată mă nasc în mâinile tale, fără tine aș fi un pământ oarecare

când îmi lipesc urechea de inima ta vibrațiile descriau cercuri pe tâmpla mea

pe tot corpul, până la tălpi, ființa ta intra în mine fără să știu de ce

adorm ascultând o muzică veche, aproape mută care-mi pare cunoscută

și îmi este indiferent unde mă duce atâta timp cât sunt lipită de tine

în casa noastră nu răzbate niciun fel de lumină, niciun fel de întuneric

când suntem unul lângă altul avem și noapte și zi și hrană și mame

și frați, nu deschidem nimănui de teamă să nu tulbure mormântul

001.828

Carmen Sorescu. “10.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14061143/10

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.