Poezie
Poem de dragoste
1 min lectură·
Mediu
Celulele încep să se desprindă de corp ușor prin cameră
Și mă îmbrac fără să vreau într-o lumină inexplicabilă
Când îți rostesc numele încet printre buze sar scântei din carne
Mi-e frică să te strig mai tare, cine știe în ce ființă m-aș transforma
Și nu aș mai ști ce să mănânc, unde să-mi fac casă, cuib sau scorbură
Chiar nu știu ce fel de vietate voi fi în prezența ta
Te simt încă în cămașa lăsată pe pat, te simt în urmele desculțe
De la baie la dormitor, te simt în dâra de fum care se mai vede
Și după ce ai închis ușa, te simt deasupra capului ca un pe vis
Care-mi dă ocol, te simt ca pe un umăr de mamă
Ceva între metaforă și adevăr, unde ești?
075.376
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Poem de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14041692/poem-de-dragosteComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSAm să revăd poemul până mâine, după care puteți revedea. Mulțumesc mult.
0
VMaș renunța la primul vers, care este explicativ și delimitativ; mi se pare mult mai expresiv a lăsa cititorul să se întrebe dacă dacă este un text "erotic" sau o ars poetica.
același,
Vasile Munteanu
același,
Vasile Munteanu
0
CSVasile Munteanu, E greu de ajuns la expresivitatea de care vorbești, versul cu pricina l-am scos (nu-l arunc), caz în care nu mai mizez pe sinceritate ci pe un atac frontal la desăvârșire:):)
Mulțumesc de recomandări.
Mulțumesc de recomandări.
0
CSTextul e complet. Mie nu îmi trebuie mai mult pentru că îmi transmite foarte bine. Cred că s-a mai spus, e viu, mișcă. Mișcă și el, îl mișcă și pe cel care-l citește. Imagistică bine pusă la punct afirm asta fiindcă am avut impresia că văd o scenă dintr-un film de artă. Și expresivitate, deasemenea. Un poem foarte bun, care se ridică net peste ceea ce citesc aproape zilnic în mediul virtual. Felicitări.
0
CScostin, asta mi se întâmplă mereu, nu știu unde să mă opresc, mă stresează că și poezia trebuie să aibă o tsukahara foarte bună. mulțumesc de trecere.
0
OCnotez, ceea ce m-a lovit...frumos... o grenadă cu artificii,această teamă
Mi-e frică să te strig mai tare, cine știe în ce ființă m-aș transforma
0
"Când îți spun numele rostit încet" - ori spun ori rostit, una din ele e, evident, in plus
"casă, cuib sau scorbură" - inteleg ca enumeri aceste forme de adapost pentru a sublinia ideea feluritelor posibilitati de transformare in diverse vietati. cu toate astea, scorbura, din cate stiu eu, se produce in mod natural, nu o face vreo vietate anume :)
acel "unde esti" la final...nu prea sunt de acord cu interogatiile de genul acesta, dau o nota de pathetism nu tocmai de dorit.
observatiile mele sunt doar observatiile cuiva care a citit foarte multa poezie, care scrie uneori poezie (mai buna sau mai rea) si sper sa fie constructive. textul iti apartine si prin urmare te poti purta cu el asa cum crezi tu de cuviinta :)