Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ABC&123

1 min lectură·
Mediu
Am început să te iubesc, încet, încet, totul părea o naștere ușoară
Nu mai știu cine pe cine plămădea, în fiecare zi puneam pe rând
Mâini, picioare, până când am apărut așa de niciunde, habar
Nu aveam că m-ai putea face femeie, mă puteai întrupa în masă
Sau scaun sau în ceva de care aveai nevoie urgent să-ți odihnești
Privirea, de ce ai ales să mă concepi femeie?! Nu știai că te voi zgâria
Că îți voi rupe hainele și că voi pleca de fiecare dată pe strada
Aceea luminoasă care apare de fiecare dată când îți deschei cămașa?
Și vei fi iar singur, singur…, de fiecare dată când te ating
Celulele tale încep să strălucească ca becurile unui oraș noaptea
Cum să dormi în fața acestui spectacol de lumini, așa că
Nu mai întreba ce simt când dorm cu tine, m-ai făcut femeie
Și urăsc să am sâni și păr lung care să-ți folosească doar ție
Și dacă până la urmă voi fi sicriul tău în care ai vrea să mori de câteva ori pe zi
Te-ai mai trezi vreodată?! Aș fi din nou tot singură și dimineața m-aș uita
La încheieturile mâinilor să-mi potrivesc soarele
044227
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
197
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Carmen Sorescu. “ABC&123.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14041528/abc123

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-barbIB
Distincție acordată
Ioan Barb
Să las aici un semn luminos. Cel puțin finalul este foarte tare.
Remarc doar ultimele trei versuri:
"Și dacă până la urmă voi fi sicriul tău în care ai vrea să mori de câteva ori pe zi
Te-ai mai trezi vreodată?! Aș fi din nou tot singură și dimineața m-aș uita
La încheieturile mâinilor să-mi potrivesc soarele"


0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
Mulțumesc Ioan Barb pentru stea, poemul a fost ceva rupt din mine, așa s-a și întâmplat.
0
@octavian-clementOC
octavian clement
pare c-am fost în sală cu autoarea poemului... zâmbesc...pe de o parte, de cealaltă, actorii doar sunt doi, fără alt regizor și scenarist decât sinele și autorul,de semnalat stingerea luminilor înainte de spectacol,sufletul la gură, urmau cele ireal de frumoase...

"Cum să dormi în fața acestui spectacol de lumini"

iar încheierea, nu mai spun, cea mai cea...

"Aș fi din nou tot singură și dimineața m-aș uita
La încheieturile mâinilor să-mi potrivesc soarele"
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
Clemens, da ai fost indulgent cu textul, chiar azi mă gândeam că atunci când încep să citesc un poem totul se derulează ca un film surdo-mut, în creier apare subit un cinematograf, mai puțin contează tehnica cât imaginile. Prin urmare ceea ce mi-ai spus tu dovedește că nu sunt singura care vede regizori și scenariști prin texte:)Da, sinele și autorul, data viitoate la Oscar sper să nu mai fiu singură:)
0