Poezie
Întâmplarea de la etajul 10
2 min lectură·
Mediu
prima oară l-am văzut în gara de nord, era vara lui 2009
părea un bărbat perfect normal, avea tricou lacoste, pantaloni bej
aripile ieșeu pe la cusăturile hainei, nu se sinchisea că putea fi otrăvit
din clipă-n clipă ar fi putut izbucni într-un copil cu părul de aur
coastele-i străluceau ca o plasă de păianjen în așteptarea unei surse de hrană
avea piele de voievod întors de la luptă
aș fi putut sta nemișcată, culcată la pământ, mulți ani de zile
pe acest câmp deschis
fetița din mine rămasă un sâmbure pe la șaisprezece ani m-a dat de gol
mi-a spus despre el că are o casă la țară cu gard verde
unde seara își aruncă hoiturile de peste zi
am aprins o țigară, așa cum fac ori de câte ori
sunt în fața unui bărbat care crește îngeri liliputani
uneori le dă drumul și ei se așază pe umeri sorbind pofticioși
ei da, asta îl făcea mai înalt, contemplam lipsită de griji
îi place să ia masa în spații fundamentale, cum ar fi genunchii mei dimineața
când ne-am îmbrățișat mi-au dat dinții, vertebrele s-au îndreptat
parcă mă nășteam prima oară
pe un hol de spital fără să-mi cunosc mama
avea un aer de poet provincial care tocmai a dat de mâncare la fluturi
o starea de agregare care mă ține la mulți metri deasupra pământului
poate servi la zbor, subject wanted, ultima șansă
câinele latră doar când Dumnezeu bea apă, așa începe cartea lui
la etajul 10 a început să ningă
023.208
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 252
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Întâmplarea de la etajul 10.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/13991733/intamplarea-de-la-etajul-10Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CScarmen,
am corectat, era "masă". am revăzut "perfect normal", acum are alt sens. mulțumesc pentru citire și păreri. puțin în lucru și e gata.
am corectat, era "masă". am revăzut "perfect normal", acum are alt sens. mulțumesc pentru citire și păreri. puțin în lucru și e gata.
0
"am aprins o țigară așa cum fac ori de câte ori/sunt în fața unui bărbat perfect normal" - poate un pic supărătoare și previzibilă repetiția "bărbat perfect normal" - aș încerca să schimb puțin, în sensul - am aprins o țigară așa cum fac ori de câte ori/un bărbat crește îngeri liliputani într-un țarc proaspăt vopsit" - chiar dacă se renunță la acel "perfect normal" sensul nu se pierde, rămâne încifrat în metafora "bărbat care crește îngeri liliputani"...sigur, este o simplă părere de care nu trebuie să ții cont...oricum, poemul face parte din categoria acelora pe care le recitesc cu plăcere ori de câte ori intru pe agonia.