Pietre cubice

apropierea de trupul tău îmi modifică vârsta

pieptul mi se deschide larg
un stol de păsări s-a oprit în el
să moară ca într-un cimitir ambulant
e trecut de miezul nopții pe șira spinării
clocotește o mare iubire
voi sta nemișcată ca atunci când mi se înfige
seringa cu scrisori desfăcute

apropierea de trupul tău îmi modifică vârsta

pupilele alunecă de la ultimul etaj
creierul un pahar gol din care ai sorbit
tot dintr-o dată
dezbrăcată cu multe tăișuri
m-aș lega de tine ca de un catarg

pe spatele tău s-a depus un strat de zăpadă
sub el încă pulsează un sânge cunoscut

orașul este din ce în ce mai sălbatic
în această dimineață de decembrie carnivor