Poezie
Poem 5.35
2 min lectură·
Mediu
dimineața cu tine avea gust de omletă
străzile ei erau largi, pavate cu zile pierdute
se întindea leneșă de pe pieptul tău până dincolo
de supermarketul kaufland
ieșeai în șlapi la prima oră să cumperi ziare
doar de dragul unui alt început
îmi aduceai mereu un bătrân ponosit
să-i dau de mâncare
abia atunci mă ridicam din pat
cu aripile pline de rouă
le scuturam pe podea
și vă chemam la masă
nici azi nu m-am trezit lângă tine
deși port la gât o ancoră cu ochi mari, negri
prin care se văd îngeri cum își clatină penele
ca-ntr-un dans nupțial
așa cum fac și eu uneori
trebuie să-mi schimb cristalinul
scriu doar cu noaptea-n cap și pe unde apuc
la cinci dimineața
văd numai piersici de sticlă
spălam vasele în picioarele goale
doar în cămașa ta albastră
prăjitorul de pâine se află în mijlocul poienii
ceștile și farfuriile spălate
le așezam direct pe iarbă
claxoanele și zgomotul liftului se estompau
în spatele copacilor
camera își desfăcea carapacea după bătăile inimii
bătrânul se ridică și pleacă
rămânem doar noi
în mijlocul bucătăriei
în mijlocul orașului
sunetul apei și cămașa ta albastră
mai sunt specifice bucureștiului
a face dragoste e doar un turn eiffel
fără înalțime, un afiș transparent
care nu anunță nimic
un leagăn roșu improvizat la intrare
blocuri de fildeș și gări în care se comit multe crime
se văd din camera ta
mereu îmi uit încheietura mâinii
pe noptieră
pântecul sinucigaș
022.795
0
nici azi nu m-am trezit lângă tine
deși port la gât o ancoră cu ochi mari, negri
scriu doar cu noapte-n cap și pe unde apuc
a face dragoste e doar un turn eiffel
fără înalțime, un afiș transparent
care nu anunță nimic
un leagăn roșu improvizat la intrare
blocuri de fildeș și gări în care se comit multe crime
se văd din camera ta
mereu îmi uit încheietura mâinii
pe noptieră
remarc atmosfera smălțuită ca o ceașcă de ceai cu_coada aurită, e un fel de legendă, elemente fantastice se împletesc cu evenimente imediate strazii, te ține lângă el, are un suspans interior, strofele se continuă ca într-o piesă de teatru cu toată acțiunea aferentă. e un spectacol la care am asistat cu plăcere. ai un typo la noaptea-N cap, și aș renunța la ultimul vers
aș putea să intervin undeva pe la mijloc
”speli vasele în picioarele goale
doar în cămașa mea albastră
prăjitorul de pâine se află în mijlocul poienii, ceștile și farfuriile spălate
le așezi direct pe iarbă
claxoanele și zgomotul liftului se estompează în spatele copacilor
bucătăria își desface carapacea după bătăile inimii
e momentul în care bătrânul se ridică și pleacă
rămânem noi doi în mijlocul bucătăriei, în mijlocul orașului părăsit de oameni și de zgomote
doar sunetul apei și cămașa mea albastră mai sunt specifice bucureștiului”
mulțumesc frumos pentru poem
te pup