carmen mihaela visalon

Leu marin, dar LEU GREU. Si cei care l-au iubit si cei care l-au ajutat sa treaca dincolo cu jumatate de pacate iertate, pentru ca, se spune, criminalul ia asupra sa jumatate din pacatele victimei, nu pot sa-l uite si nu pot sa-l nege.
Morometian el este desupra calailor. De ce? De dragoste.
pată de sânge,
O imensă pată de sânge
Și vocea lui în aerul înghețat al mileniului:
Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu,
Carele pentru voi și pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor.
Nu stiu sa laud dar stiu sa citesc cu aplauze poezii adevartate.
Multumesc.

pe care o vom numi

cum își desena bulbii de vină pe aripe
alb-albi-albă
femeia Isis
uită dantelă pe aerul verde-roz
(nu te cocoșa, un lucru drag e înalt)

nori,
ultimii nămeții
necheză cai împachetați în visare
aho, aho, copii și frați
vin babele
la hora de umbre
pe care-l vom numi cu litere de apă
\"a fost o dată un ghiocel\"

www.perce-neige.org/pages/activites.html


perena, 30-50 cm.
Bulb ovoidal cu tunici membaranoase.
Tulpina comprimata, 3-6 cm.
Frunze lat liniare, concav canaliculate, lucioase.
Inflorescenta umbeliforma.
Flori actinomorfe, bisexuate; perigon campanulat, alb.
Fruct capsua carnoasa, subsferica. V-VI.
Habitat: pajisti inmlastinite, stufarisuri.
Areal: Rs, Cd, Tgh.
Bioecol.: geofit atlantic-mediteranean; specie mezohidrofila, moderat termofila, slab acid-neutrofila.

Specie periclitata (EN).
Starea de protectie: CRM.

Fulgerul si Vestea cea buna?
N-am cuvinte sa spun cat de frumoasa este poezia aceasta, pe de-a intregul si mai ales in final.
Trebuie sa revin cu un comentariu si cu o steluta. Din nefericire, acum sunt in pana de insipiratie si muta de admiratie.
Si ca sa nu fiu sincera doar 99% vreau sa pun o intrebare?
Exista ceva ce nu inteleg. As putea primi un indiciu pt. descifrarea versurilor:
ce cauți, zic
cu suflul buzelor
care-ți dansează pe trestii
Multumesc,
Carmen

Denumire:Leucojum aestivum L.
Familia: Amaryllidaceae

Engleza: Snowdrop
Franceza: Perce-neige
Germana: Schneeglockchen
Definitie: Mica planta erbacee cu flori albe, care infloreste indata dupa topirea zapezii.




Si acum justificarea pentru steluta: Nu este putin lucru sa desenezi primavara schitand un ghiocel...dar mai ales nu este putin lucru sa nechezi alb.

Felicitari. Nu stiu cum reusesti sa fii atat de suprarealista.

Recunosc. Eu nu prea citesc poezie. Dar, prin anii de liceu, am citit niste poezii in Lucefarul, Romania Literara sau Steaua, care, 99% erau semnate de Mircea Florin Sandru. Vai ce mi-au mai placut.
Ma bucur sa va recitesc acum, aici. Daca le gasesc o sa le copiez. Pana atunci, multumiri.
Carmen Visalon

prima data am citit: \"o sa ma asez in cruce\". WOW, mi-am zis, uite un om hotarat sa inceapa postul cum se cuvine. Cand colo, asezarea era in curte. Si eu cand iti zic ca esti japonez, tu nu ma crezi. Te rog, priveste florile si pentru mine:)

Cu drag si toate urarile de bine.
carmen

Cu sinceritate si simpatie,
Carmen Visalon

Anana,
Foarte frumos, dar eu as modifica:

tăcere în trupul meu

secunda cât o veșnicie

dedesubt învie nisipul
cal încercănat de zbor

Renuntand la un vers si la licenta poetica.

Sper ca nu te-am suparat. Eu ca si Lucian sunt mare amatoare de miniaturi si de esente cu aroma de cal si nisip.

Eu stiu sa pierd. Eu dau Cezarului ceea ce-i apartine-
cea mai eleganta dintre culori.Pentru a castiga trebuie sa stii sa ucizi.Eu stiu sa ucid pentru inceput cu nestiinta mea moartea. Intotdeauna apare de undeva o sfera.

Pe urmele corbului vin si eu. Cu cra-cra-ul meu.
Din ceea ce am citit pana acum pe pagina ta, foarte putin, dar, vai, iadul este pavat cu bune intentii, si pierderea vietii cu irosirea de timp, poezia asta mi-a placut cel mai mult.
De ce? Pentru ca nu mai seamana atat a proza sau a traducere. Atmosfera, atmosfera, atmosfera cu muzica ei in deriva este ceea ce m-a atras, pentru ca rezoneaza cu ceea ce a rams inchis in cutia de chihlimbar dupa cel de-al II razboi al meu cu mine.
Stiu ca nu-mi iei in seama, dar nu ma pot opri sa nu iti spun ce nu-mi place.
\"cutiuta\", pentru ca un diminutiv si diminutivele sunt in poezie este intotdeauna de nedorit.
gerunziul \"mirosind\"-chiar daca si eu ma tot fac vinovata de folosirea acestul timp.
Si ...pentru ca nu am timp sa tot explic, modific dupa cum imi suna mie, nu mai bine, ci mai potrivit cu cititorul ce sunt.
Port mereu cu mine intr-o cutie de chihlimbar
Buza unei prapasti de floare bolnava
Amintire despre noi- cateva note din adagio-ul lui Albinoni
Ancorate de aerul strabatut de zig-zaguri electrice
Las departe portul cartografiat punct alb pe harta alba
Sufland in joaca si mai albele panze capitulare neconditionata
Dezradacinati din lutul mincinos pescarusi vom fi curand
Din Shelley citeste-mi sa nu auzi corabia epitaf gemand
Cam asa...desi se mai poate lucra.

Sufland in joaca si mai albele panze capitulare neconditionata...ramane de rezolvat:)

Iertare si multumiri pentru darul facut Cludiei.

Nu am impotriva bijuteriilor, balanurilor, matasurilor...nici impotriva editiilor de lux, nici picto-poeziei, nici a pictorialelor... dar adevarata poezie este ca o femeie frumoasa in vremea splendorii...

Cu siguranta orice logodici adevarat ramane agatat intr-un ou. Si orice ou care nu-i sortit ajungerii la neadevarul clocit, poarta semnul lui Ioan: si cap taiat si cruce.
Adevarta bunica cunoaste poveste lutului. De la copaia cu cantec de leagan, la patul cu bocet.
Dupa parerea mea, acest text merita un comm pe masura, si... o steluta rosie.
Eu las ce pot- Un semnn luminos pentru uriasul tau talent si maretia acestei poezii.

Felicitari pentru ca iar ai castigat o intrecere cu tine.

Facem asa. Pentru ca nu sunt sigura ca ai dreptate, dar nici ca am dreptate, nu-ti mai sugerez nimic. Iti tin pumnii ca poezia ta sa atinga cotele comentariiilor fotografice, care sunt nu bune, excelente!!!
Stii, eu nu cred ca poezia trebuie atelata.
Carmen

Poate ai dreptate. Poate nu. Incep sa ma invat cu versurile tale. De dragul imaginilor:))))))))

Nu stiu cum face da-i iese. Sa fie de vina rugaciunea???
Stii, eu aveam cateva dorinte. Am mers la un duhovnic imbunatatit si i-am zis, uite asta vreau, va rog, Parinte sa-mi spuneti ce sa fac ca sa obtin rezultatul visat.
El mi-a raspuns scurt: roaga-te!

Trebuie sa dau o steluta. Pentru caderea sarpelui, pentru dezlegarea streangului, pentru lacrima Elei, pentru furnicile care nu mor niciodata dar se scutura de tristete.
Ce mai urmeaza dupa primenirea sufletului? Repunerea pe cale. Menirea ta a fost sa bati clopotul. Menirea mea ar fi sa-ti urmez exemplul. Sa am curajul sa ma ma spovedesc. Sa am forta, sa ma rog sa scriu o poezie la fel de simpla ca un zambet de cer, inainte de Inviere.
Se apropie vremea liliacului.
Inca o data multumiri.
PS: Prietenii, pe care-i gasesc aici, isi vor aminti de greva mea alba:)

În cuc clocești încă
O inimă.
Aripă, Aripă,
Ai fi vrut să fii pasăre,
dar cuci au zboruri și piese de teatru
Vreau și eu
un Oscar
și-un covor albastru.

Copacul tău a crescut cu rădacinile în afară.

Ca într-un joc de copii,
Am permutat literele
garând viața
departe de mal.

Unul câte unul,
cuvintele mele
atârna de brațul spânzurătorii:
Foc!