fețișoara lui

năvalnicul păsărilor o trimise înapoi ce cauți aici, bătrâno? am fereastra ruptă, domnișorul meu. piciorul în apă n-a mai intrat de când coasa buzelor a tăiat bârlogul. băiatul m-a lăsat lângă sacul cu făină psaltire, făptură de ceară lumina… vino, striga ea mare fu hortensia, monico. mi-a dat-o la capătul scării. fețișoara lui stătea ascunsă mi-a zis: urcă. nu pot, domnul meu căsuțe frumoase cu geamuri deschise, flori și verdeață. întinsei mâna spre norul de vată coboaaară îmi zice: să îi pui numele Ioan au trecut 9 ani. într-o dimineață, Cosmin vine la mine și cu două degete lipite îmi atinge fruntea: mama, îți fac semnul lui Ioan