carmen mihaela visalon

Am să mă-ntorc, cândva peste-un deceniu
Să mă conving de ce-au fost ei în stare,
Deși presimt ca vor lăsa subiectul
La locul lui, adică-ntre picioare.
Lory, nici nu stiu daca ai sau nu ai dreptate. Stii Brancusi, a fost si el inspirat de de aceeasi sursa creatoare si ne-a daruit-o pe Domnisoara Pogany. Deci nu subiectul este de vina, ci altcineva, sau altceva. Poate vidul lecturilor esentiale. Poate spiritul gregar. Poate timpul care nu vrea sa mai nasca poeti, pentru ca ei nu se pot inregimenta.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si al parintilor tai, sper sa devi un doctor bun si sa tratezi impreuna si sufletul si trupul. Si sa nu uiti ca in afara de medicina alopata, mai exista si formulele alternative.

Indraznesc sa ma citez: Poezia \"are si 2 clisee la care ar trebui si nu ar trebui renuntat: \"apă/din fântâna sufletului\" si tu/călător obosit\", doar pentru ati da dreptate: da, tu scrii \"o poezie in care incarcatura emotionala data de efectul procedeelor stilistice sa se mentina pe tot parcursul scrierii...\", si, in acest context, versurile de care \"m-am legat eu\" se justifica si nu ar mai trebui schimbate, pentru ca, asa cum spui \"sunt cuvintele harnice ce lustruiesc oglinda metaforelor in acest poem....\"
Dar vezi cum este, daca vrei poti! Si daca poti, trebuiE!, sa fii doar TU. Vers de vers, silaba de silaba, litera de litera.
Din punctul meu de vedere, poezia si-a atins scopul:
mi-a daruit clipa de frumos (cliseu), mi-a declansat viziunea, m-a obligat sa ma gandesc o clipa, la BATRANUL, care isi face pomana cu mine, si-mi cere doar un pahar cu apa, ca sa ma ia partas la facerea lumii, Batran pe care il las sa treaca mai departe...pentru pe drumul inimii mele, fantana sufletului a fost otravita de arsita vanarii de vant.
Dar, din punctul tau de vedere, adica al poetului, lucrurile stau un pic diferit. Ofranda pe care o aduci BATARANULUI trebuie sa fie 1000/100 din Apa Sufletului TAU :). Sper ca m-am facut inteleasa si nu te-am suparat, pentru ca eu nu mi-am propus sa fiu carcotasa ci constructiva.
PS1:De unde vine petru sf
Gand bun,

Am citit si am recitit aceasta \"poezie avertisment\". Are caldura si adevar. Are si 2 clisee la care ar trebui si nu ar trebui renuntat: \"apă/din fântâna sufletului\" si tu/
călător obosit\".
Daca ai gasi o formula usor experimentala:),si ai aduce poezia la acelasi numitor, BATRANUL n-ar trece mai departe.
Mana lui ne-ar cuprinde pe toti, reconfigurand-ne sufletele astfel incat sa fim din nou copiii dinainte de muscarea din mar, cu causul palmelor plin de apa din fantana sufletului. Nu ar mai exista calatori obositi si nici veneel uscate ale drumului larg. Ar inverzi, ar inverzi potecile.

Acum si aici, Florin Bratu, este mai aproape de poetul pe care l-am cunoscut vara trecuta. Totusi, lipsesc doua elemente fara de care poezia este mai putin emanativa: umorul si erotismul. Astept sa \"amesteci\" printre versuri silabe mustind de iubire si sa scrii iar poezii stintifico-crepusculare cu substrat mistic si trimiteri filozofice.

Sa stii ca voi reveni la intalnirea cu batranul. Deocamdata, iau cu mine, ultima stofa:
treci mai departe
și lași întinse
mâinile lui albe
prin care a trecut
zidăria
cerului și pământului...
Spun totusi ca pe batran, il intalnim in fiecare clipa:)
Revin!

O sa-ti raspund, dupa ce o sa citesc textul si comentariile cu atentie, desi nu o reactie la un autor, care publica pe Agonia, va schimba lumea ci o rectie la ceea ce este in noi, sau la ce fac cei care au puterea.
Problema de fond este importanta, nu cea de forma. In plus asa cum ti-am spus, eu am fost convinsa ca Luana nu poate decat sa iubeasca poporul careia ii apartine
Sper sa am timpul necesar sa revin.

Of, of, of. Am ajuns acum si dezlegatoare de mistrere si in polemica cu domnul judecator Peia.
Ioane,
In primul rand multumesc pentru \"verdele de paris\":), in al doilea rand, te rog sa-mi spui ce se mai aude cu istoria subiectiva, in al treilea rand, de ce spui tu ca, acesta poezie este facila doar pentru ca foloseste pe un spatiu foarte scurt o multime de simboluri ale cerului si pamantului si poate fi asemanata cu o compozitie pe un bilet de tramvai?
Incerc o fff scurta explicatie:
</I>nu eram eu
era un ochi răstignit
care își alerga nevederea/ sub zaruri/\"</I>, pornind de la
de la zaruri, jocul pe care il joaca, din cand in cand, eroii civilizatori, asa, de dragul de a pierde totul si de a transforma orbirea in vedere, prin deschiderea ochiului sufletului.
Ochiul lui Shiva, este cel care arde lumea. In ebraica ayn inseamna si ochi si izvor, intorcerea orbului in lumina,-botezul luminii-iluminarea- prin \"alergarea\"/gonirea nevederii.
Nici crucea aia egipteana, de pe umeri, nu este un vers iefitin mai ales ca, in economia poeziei, sunt prezentate cele 3 ipostaze ale fiintei: cel ce lucreaza pamatul, purtatorul de coasa/moarte/cruce, vanatorul si cel ce se trezeste la viata.
Hai, nu te mai preface ca nu-ti plac versurile Claudiei, ca nu te cred.

iertare!

dspre pamant ca o imensa camera de gazare

molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre

(cortina up)
bojoci
(cortina up)
sange
(cortina up)
gara
(cortina up)
din cand in cand, moartea se imbraca in invingator
(cortina up)
tipete,zbierete,tipete
(cortina up)
inainte sa se faca lumina
se iau toti mieii infloriti
se ia tot laptele si mierea cetati si se amesteca arian
in visul paranoic
al omului suit la tribuna
al cizmarului
al lui franco
bojoci,
sunt timpuri in istorie in care...
ziua miroase a vierme
si viermii colcaie ideologic
apaludati de regimentul maimutelor.

Adrian,

Nu este o consolare dar moartea este o poarta spre viata vesnica si cei care sunt supusi unor suferinte inimaginabile, transfera pacatele calaiilor lor. Dictatorii si acoliti nu traiesc, ei umilesc, ei omoara, ei isi asigura locuri fruntase \"in cazanul cu smoala\" unde vor trai perpetuu durerea provocata. Nu stiu cui ii foloseste durerea sau rasturnarea valorilor. Nu inteleg de ce, o lege nescrisa a rezervat suferinta, in toate timpurile POMULUI COPT, stiu insa ce inseamna imbarcarea in trenul mortii, capul tuns, haina de zeghe, cizma gardianului lovind in burta femeii gravide, zambetul tamp al multimii care, cu arma in mana in loc sa traga in dictator, aplauda.
Mai stiu ce inseamna si moartea unui dictator si inflorirea mladitelor sale, si aerul cu miros de bestie...si plapuma care se intinde ca o guma acoperind pamantul cu un fel de perpetua camera de gazare.
Si mai stiu ca undeva exista lumina, bine, frumos si adevar.
Impresionanta poezia ta.

Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți,
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor

Din nefericire istoria se tot repeta, si mai devreme sau mai tarziu va bate iarasi ora dictatorului. Cei mai buni vor cadea victime.

ochii care plang si unghile smulse, ca incercari, ocii care plang si unghile smulse, caincercari.

1/experimental/
Ce este vaita. Un teatru experiment in care s-a pus, (karmic, sau nu) in scena, devenirea intru Sine.
2/imi voi desena... albastru, sau/si albastru făceam dragoste cu tine, sau/si albastru făceam
dragoste cu tine/ printre uleiuri
Care este miza vieti? Fericirea. Cum se atinge? Prin iubire, prin celalat. Spre ce conduc versurile urmatoare ale poezie? Spre icoana.
Ce este albastru? Speranta. Ce este uleiul? Ceea ce nu se amesteca, ceea ce se sfinteste, materia cu care se produce ungerea.
îmi voi desena doi ochi care plâng unghiile
smulse si/sau albastru făceam..etc
Ce este viata(?) un experiment, incorsetat in carne in care ne desenam ocii care plang si unghile smulse, caincercari. Teozofii, spiritistii, astrologii spun ca: sufletele evoluate isi aleg la capatul mai multor reincarnari, incercari cat mai grele, pentru ca in lipsa lor nu se poate evolua...
Daca nu m-am facut inteleasa revin, dar, te rog sa nu ma obligi, sa scriu un eseu despre: Viata=Evolutie=Experiment:)

inflacararea(?)

Experimental, am mai citit o data poezia ta despre moarte, cu tot ceea ce are ea mai bun, iluzia iubirii si constiinta sentimentului imperfectiunii.
Daca n-am fi, nu am deveni. Daca n-am deveni, nu s-ar mai povesti. Daca nu s-ar fi povestit, nu am fi invatat mersul ciutei: un pas pe piatra, un pas pe cer...
Pe scurt: Placut(!).. si firescul versului, si economia de cuvinte si reducerea vietii la cateva imagini esentiale.
tu/ ai intors catre mine o icoană/
\"nu eram eu
era un ochi răstignit
care își alerga nevederea/ sub zaruri/
căzuseră ultimele clipe/
nu erai tu\"

Mi-ar placea, nu mi-ar plecea
tamaiezi, si nu temiezei
strict(!), pentru poezia aceasta, si nu strict!, pentru poezia.

experimental/ voi desena o capsuna
din care curge un bob de mazare
un copil smuls din pantecele culorilor
oarecum albastru/oarecum roz/
ochiul intors catre mine/
orb
si surd
si mut
nu semana cu nimic cunoscut
si totusi
la sfarsitul marii vanatorii supararealiste
acolo sus cineva ne iubeste

*din ciclul, replica la secunda:)

Hei, ma tot plimbam pe site, fara sa descopar nimic nou si bun si... dintr-o data, dau de poezia aceasta.
O poezie de iubire, sau mai precis despre \"mirarea ca este\"-
corp alb, statuie exterioară mie si ceritudinea fiintei oprita undeva intre doua galaxii.
Stii, primul vers ar fi un excelent titlu de volum de versuri, sau o excelenta definitie a poetului: \"Nebestie eu\", ultimul vers este o sentinta: \"autopsie verde cu ochii mei ascuțiți\", sau poate definitia unei spaime.
Mi-ar plecea sa stiu de ce iti temiezei pasii si care este \"intelesul adevarat\" al restului, dupa despartirea de denii.
In loc de bine te-am gasit, las o stea, strict!, pentru poezia.
Cand voi avea timp o sa revin sa citesc mai mult pe pagina ta.
Pana atunci, multumiri.

Ma bucur ca ai observat disparitia, desi, daca te uiti ATENT LA CRITICILE de pe pagina ta, vei vedea ca ea nu a avut loc, si zi de zi, mi-am facut datoria de comentattor activ. Este adevarat, la capitolul calitate, comentariile mele cunosc o curba descendenta, dar, stii cum este: timpul e ca imprumultul de la banca, tie se acorda doar atunci cand nu mai ai nevoie de el.
Nu ma framanta nimic...Am fff mult de lucru la birou.
Cat despre Nichita, cred ca, mai bine decat sa-i scriu poezii, ii aprineam lumini.
Din nefericire si la acest capitol sunt deficitara. Ce-ar fi sa ma ajuti?
Carmen

Sa fii iubita si sanatoasa si frumosa si...sa ma ierti ca, am aflat, dupa ora 00, despre fericitul eveniment:)))
Sper sa-ti poarte noroc Dragonul Rosu.


Cu mare drag.

FELICITARI!