carmen mihaela visalon

iti raspund matematic: 1=4, pentru ca intre inceput si sfarsit nu este nimic altceva decat cuprinsul
si iti mai raspund cu o poezie, primita ieri pe e-mail de la Adrian Grauenfels, citez:

\"absolut tu poza...
absolut eu vodca
picioarele mele de rinocer facute din zale de carbune
ochii tai pe tavan
sangele river fiert, intre noi ura
imi pierd timpul pe anchete cu fierul roshu
ma bantuie un dor de ghilotina
trec nori galbeni prin pantalonii mei de piele roasa
ai clei?
ai cuie de rastignire ?
si eu merg ca tine deandaratelea
cu ficatul tras pe targa
cu memoria filtrata de satrapi rashi in cap
starvuri plesuve asteptand impaierea
dantelaresele spalandu-se una pe alta
ziarele golite de pornografie
eu pe cine sa cred?\"

Sa fii iubit:)

Vasile Mihalache,
Mie pot sa nu-mi placa ochii lui X, dar daca este un mare poet nu pot spune despre el ca nu este talentat sau mai stiu eu ce. De dragul meu, trebuie sa recunosc valoarea. Cat despre dusmani, ei exista doar la fata locului. Dupa ce a apus soarele, i-am uitat. De prieteni, de oamenii minunati pe care am avut privilegiul sa-i intalnesc, nu ma despart niciodata. Ii port mereu in gand si daca pot ii rog sa se intoarca, chiar daca pe mine ma rog sa plec:)

Gand bun.

Dupa parerea mea eu scriu poezie si de foarte buna calitate.
Dupa parerea ta, nu.
Deci parerile sunt impartite. Oricum, ti-as fi recunoscatoare sa-mi spui de ce te-ai repezit asa la mine. Vrei un loc la tribuna?
If yes, be my guest:)
Ganduri bune si nu uita, avem sanse egale sa intram sau sa nu intram in istoria literaturii romane.
Pentru premiul Nobel sau Herder, recunosc, tu ai ceva mai multi sorti de izbanda.
Sa fii iubit.

Nu pot sa tac cand dorul ma cuprinde. Mai ales daca acel dor te cuprinde si pe tine, poetul care m-a sustinut pana ce am trecut de furcile caudine ale micilor nepasari si invidii. De la tine am invatat -cum spune Dario-\"sa-mi urmez ritmul\", sa nu cedez expectativelor generatiei \"coca cola\", sa nu-mi fie rusine sa citesc o carte si ori de cate ori, nu reusesc sa ma descurc cu \"specialistii\" sa ma retrag pentru o vreme in salonul refuzatilor pentru a fi. Sa spun Nu-Nu si sa fac lobby pentru noii veniti, e tot o invatatura Grauenfels. N-am invatat sa fac curte domanelor si domnisoarelor, asa ca nu m-am bucurat nicioadat de constelatia ta de stele si commuri, si nici de dedicatii on line:), si vai, in lipsa relatiilor personale, cu cine trebuie, glasul meu e din ce in ce mai putin auzit.
Dar, nu-i bai, poezia nu moare. Moare dialogul dintre gradinari, de cand la difuzoare se aud menele. Si este pacat. Eu sper sa te intorci pe Agonia, pentru ca am nevoie de un partener de \"dialog cu surprize\". Ce ne spui despre proiectul tau? Avanseaza? Cu drag.
C
Alberto,
Iar ai punctat corect. \"da suntem invadati de poeti la kilogram, care se sustin si se aplauda unii pe altii, ignora textele bune sau intra sa le faca praf. A fost o data o minunata poezie a Ioanei Barac- \"minunata digestie a baletei ucigase\", o poezie in ritm discovery despre viata, dragoste si moarte, ce circ au facut in subsolul ei, \"mimeticii\" nu-ti spun. Au urmat si alte poezii, super, scrise de ea sau de altii, facute praf de diversi, timp in care, cei care ar trebui sa inteleaga ceva din poezie si sa o apere au tacut. Din lene, din invidie, sau din nepasare, din lipsa de timp. Nu stiu exact si nu vreau sa judec. Dar nici nu pot sa tac, cand vad ca seaca izvorul la care veneam sa ne adapam nevoia de poezie.
Cozane, Cozane
O sa-ti dedic o poezie scrisa acum 100 de ani. In piata de plastic/ pe pat de salata/poetii se vand la kilogram si cei mai buni la bucata/ girofare, etc, etc. Nu-mi mai amintesc exact ce-am scris, dar stiu ca a fost inspirata de momentul in care devenit prim ministru, radu vasile, si-a lansat volumul de poezii. In loc sa-si vada de PIB.

Verde malul cu multa verdeata
Rosu cantecul ingropat in tacere
Alb discul pe care in zbor
Pasarea trece prin cele 7 porti
Ale taceriilor rogvaiv.

Ochiul țărânii se desprinde
din sângele meu
ca o rană cu păsări.
Este o poezie superba despre circuitul lutului intors pe apa singelui spre zbor. Un drum in sens invers, din care razbate spaima strigata, in soapta. O presimtire.
a fiintei care ranita, se intoarce la matca.

Am pierdut un comm in care spuneam ca aceasta poezie ar trebui recomandata, chiar daca adevarul si intrebarile esentiale nu se mai poarta. Nu am timp sa refac pledoaria, care ii invita pe specialisti sa vada si minipoemul tau, si sa-l descifreze, chiar daca nu este cu fetite si bietei, sex, etc.

Marinela,
Ori de cate ori o doamna cu bratele pline de crini lasa un semn, sunt onorata si spun: da!, de bucuria sufletului imi este dor, mereu; de ceea ce a fost undeva candva imi este dor, uneori, dar ceea ce este grav acum, pentru mine, pentru tine, pentru noi, este ca peste un an, sau doi o
sa-mi/ne amintesc/amintim de perioada de recesiune a poeziei agonice in 2007.
Eu inca mai sper, eu inca mai lupt, eu, inca mai trag semnale de alarma, pentru ca nu-mi propun sa comunicam doar prin limbajul tacerii.

Zabet
Uneori, cand imi spui sa tac pentru nu stiu sa comentez, si singura voce autorizata a Agoniei este Felix, esti locotenet.
Alteori esti capitan sau maior, depinde ce si cum scrii.
Cat despre \"fata de culoarea lui Iuda\", nu este cazul tau.
Din cate stiu eu tu nu ti-ai tradat Dumnezeii.

Asa cum am spus in comentarilul anterior, lista dorurilor mele cuprinde poeti care au avut gentiletea de a ma sustine si cunostintele teoretice pentru a ma ajuta sa progresez.
Din fericire, toti sunt in viata, asa ca eu sper sa
se intoarca si Agonia sa redevina ceea ce ajunsese in vara lui 2006.
In afara de ei, sunt si altii. Un sustinator care m-a ajutat enorm, a fostAdrian Jiganaru:
http://www.agonia.ro/index.php/author/5849/index.html
Adrian era un autor talentat de la care am invata, pentru ca era toba de carte. Din nefericire, a ales sa plece definitiv si irevocabil nu doar de pe site ci si de pe pamant. Nu l-am cuprins in lista dorurilor pentru ca nu am vrut sa amestec vii cu mortii.
Mai sunt si prieteni, precum Luana sau Bianca, pe care nu
i-am inclus pentru ca scriu mai ales proza.
Cat despre cei care nu m-au bagat in seama, de ce crezi ca mi-ar fi dor de ei?
In ceea ce te priveste, daca tu pleci sau ramani imi este indiferent. Nu esti in topul preferatilor mei, desi te-am incurajat deseori, chiar instelandu-te. In ceea ce priveste comnetariile tale, am spus deseori ce cred: sa intri pe un text la caterinta sau sa spui: \"esti penibil\" poate oricine. Sa argumentezi, e mai greu. Tu ai dovedit sa-ti este imposibil.
Mult succes.

Alberto,
Hai ca ai reusit sa pui punctul pe \"I\" si eu cred ca disparitia unor nume de top este cauzata de \"plictiseala produsa de toată vânzoleala și încrâncenarea poetică de pe Agonia\"
In ceea ce priveste comentariile insa te contrazic. Orice autor asteapta un feed back. Ori, cand tu stii ca ai scris o poezie buna si vezi ca nu este comentata de nimeni, nu este instelata de nimeni si la recomndate apar tot felul de balarii, atunci spui, de ce sa mai postez??? Si iei o pauza, iti faci un blog sau emigrezi pe alt site, unde dai, tot de agonisti, care, acolo se poarta diferit, pentru ca interesele sunt cele care dicteaza pozitia fata de text si autor si nu valoarea literara.

PS1: Stii am exemple concrete care nu se pot divulga. X scrie o poezie. 1, 2, 3 editori care ii sunt amici, il suna si ii spun, super, excelent si la recomnadate apar tot textele lor poporul nu afla ca el a scris o poezie \"super\", si audienta sitului scade.
Mai este si o alta tactica: comentariile negative, facute la poezii bune. Ca sa ti se faca lehamite sa mai postezi, sau sa promovezi chestii subtiri, pentru a nu iesi din pluton.
Evident asta este parerea mea de nespecialist. Tu sa asculti de specialistii.

PS 2: Si eu cred ca ei inca mai scriu, pentru ca pentru ei poezia era parte din \"a fi\", nu din \"a avea.\"
Iti poti imagina ca majoritatea celor cuprinsi in lista dorurilor mele, desi scriu mult mai bine decat multi autori consacrati, nu si-au trimis nicicand o poezie la o editura sau la o revista? De ce? Pentru ca adevartul artist scrie. De promovare se ocupa impresarul.

PS3: In afara de poetii nominalizati de mine, mai sunt si prozatorii care au plecat si autorii cu care eu nu am avut o relatie literara foarte apropiata, dar care erau mult mai buni decat multi dintre cei care publica acum. Mie imi este dor de oamneii care m-au sustinut, incurajat si care
m-au ajutat sa progresez, dar si de starea de efervescenta poetica, care, la un moment dat exista, pe Agonia.

în fiecare zi o mie de tați
nasc țînci după ce au atârnat de țîțele roz bonbon asudând fericiți
în fericirea vulgară a celor ce simt respirația vieții
mimând orgasmul ca-n filme

aceeași viață începe confuz
în fiecare zi
spre fericirea groparilor
care au timp să aștepte
schimbarea la ore exacte
a pampers-uli bleu

eu râd și plâng
gândindu-mă cât de mică e diferența
între floarea soarelui
și o vacă
amândouă trăiesc pe câmp
și ne dau cele
de folos subzistenței

dar vai, oricât de mult am bea lăptic
din biberoane roz
nu toți ne naștem
Van Gogh
așa că nu vă culcați pe-o ureche
ci folosiți prezervative
pentru că este mai usor să nasti un copil
decât să-i încălzești biberonul
în fiecare noapte la ore fixe.

Despre mine se pot spune multe dar ca sunt simpatica atunci cand imi spun of-ul, nu.
Oricum, multumesc de trecere, chiar daca, un pic pentru disparitia nominalizatilor mei, esti vinovat si tu.
De multe ori, in loc sa lasi un semn pe pagina lor, ai ales sa lauzi autori minori sau locotenenti, ajutandu-i sa devina importanti, motiv pentru care cei cu adevart buni
s-au simtit marginalizati si au ales sa emigreze sau sa taca.

Draga mea Gabriela,
Daca vei citi atent vei observa ca am nominalizat doar poetii care nu mai publica, de mult timp, pe acest site si care au avut un rol determinant in evolutia mea.
Tu, Magdalena Dale, inca mai publicati, deci nu intrati la capitolul absente ci prezente.

Da, iti promit ca, atunci cand voi mai intra pe Agonia, o sa las semn si pe pagina ta, dar nu-ti promit ca te voi aplauda:)))

Primele 2 strofe nu au nici o legatura cu poezia. Sunt mai curand o forma de protest, care ar terbui incadrata la personale.
Ultima strofa este super.
Propunerea mea este sa transformi ultimile 3 versuri intr-o poezie scurta si fortoasa, si sa renunti la balast.

Cand am vazut steaua mi-am zis, hai sa vedeme ce si cum. Tocmai ma pregateam sa te: 50% critic, 50% laud, cand am aflat, parcurgand comentariile ca am ajuns, cu intaziere, la o aniversare. Ma alatur deci, urarilor de sanatate adaugand: sa fii iubit si sa ai parte de PR de calitate:)
PS: acum daca tot sunt prin zona, hai sa nu las jumatatile, la care am facut referire la inceput in coada de peste. Poezia ta este si buna si rea pentru ca foloseste tiparul nichitist, pe care il voi utiliza si eu in dediactia ce urmeaza:
EA era frumoasa ca ziua lui djamal
eu eram adanc ca umbra unui cuvant
si din curgerea lor inspre lumina
s-a nascut poezia.
Gand bun,

Chiar daca prezenta mea pe Agonia, va tinde de acum in colo spre zero, pentru ca am depus prea mult efort in van, din cand in cand am sa-mi arunc un ochi pe pagina ta si o sa critic ceea ce nu-i in regula.
In poezia de astazi am gasit versul:
\"si că în atâtea capitale imperiale bărbați de seamă\" care in afara de typo suna naspa si pe Dumnezeu scris din nou, fara majuscula. Eu inteleg ca tu vrei sa fii in trend, dar nu sunt sigura ca merita.
In rest poezie este OK spre buna. De ce nu are titlu nu inteleg, dar nu conteaza.

Finalul nu-i rau si textul nu-i chiar asa de slbut pe cat toate textele cu care suntem amendati zi de zi, de vigilentii nostri politisti:)

De ce starngi cu ura telefonul?
De ce doar la iesire D-zeu musca din corn?
De ce ultima poza?