Agora

Ochiul țărânii se desprinde
din sângele meu
ca o rană cu păsări.
Este o poezie superba despre circuitul lutului intors pe apa singelui spre zbor. Un drum in sens invers, din care razbate spaima strigata, in soapta. O presimtire.
a fiintei care ranita, se intoarce la matca.

Am pierdut un comm in care spuneam ca aceasta poezie ar trebui recomandata, chiar daca adevarul si intrebarile esentiale nu se mai poarta. Nu am timp sa refac pledoaria, care ii invita pe specialisti sa vada si minipoemul tau, si sa-l descifreze, chiar daca nu este cu fetite si bietei, sex, etc.

Verde malul cu multa verdeata
Rosu cantecul ingropat in tacere
Alb discul pe care in zbor
Pasarea trece prin cele 7 porti
Ale taceriilor rogvaiv.

Multumesc pentru frumoasa revedere, am observat că tu îmi înțelegi foarte bine poemele. N-am mai intrat de mult aici, îți prezint scuze ca nu am multumit până acum.
Mai doream si eu cateva puncte ca sa pot posta si desene din atelierul personal si dupa 2-3 cerei nu le-am obtinut, m-a cam dezamăgit chestiunea asta,... Totusi ceea ce vrem să spunem prin vers e mult mai frumos, decât ceea ce am solicitat eu și nu am obținut! Mai este vreme!
Te mai aștept în casa mea de poezie.
Cu drag,
Marinela