Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Tot felul de picături

2 min lectură·
Mediu
Maria plânge cu lacrimi dulci. Are o rană la genuchiul drept. Picăturile de sânge cad una câte una. Noi-toți, mulțimea, ne-am strâns în jurul ei și privim ca la circ. Unu’, mustăcios, scoate din buzunar o ciocolățică energizantă „Luați, că-i bună!”. O tânără văduvă își șterge fruntea plină de picături de transpirație. A început să plângă încet. Un puști ține în mână o înghețată de vanilie. O fixează strident pe Maria. Picături de apă amestecate cu vanilie i se scurg încet pe mână și apoi cad, una câte una, pe tricoul albastru. Puștiul se apropie „Te doare?”. „Nu mă doare...” Mulțimea răsuflă ușurată. Un polițist călare se apropie în trap. „Ce se întâmplă aici?!” Mulțimea îi face semn cu mâna la gură. „Sttt! E Fecioara Maria! Nu vezi?!” Polițistul, dezorientat, descalecă, își dă chipiul jos cu respect „Iartă-mă Doamne! Eram grăbit, n-am observat!” Maria îi spune, din priviri, că-l iubește. Toți norii s-au adunat pe cer. Plouă cu picături mari. Maria a plecat demult. Am rămas noi, în cerc, privind la picăturile de sânge. Cineva cască. „Mergem acasă?!” Maria a întors de câteva ori capul. „Să mă grăbesc.” Gândurile i se pierd aiurea, în deșert. Picăturile cad una câte una. Picăturile de ploaie.
0113.742
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
203
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Albert Cătănuș. “Tot felul de picături.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/albert-catanus/jurnal/243508/tot-felul-de-picaturi

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
\"Cineva cască. Mergem acasă?!\" contribuie nefast la împrăștierea atmosferei create de restul poemului, secvența trebuie să fie eliminată.De fapt cred că după această corectură, poemul se termină cu versul:\"Maria a întors de câteva ori capul\" Ideea ca și poemul sunt atinse iremediabil de frumusețea gândurilor unui poet cu posibilități vaste.
0
@zaharia-ramonaZRZaharia Ramona
Întrebarea este, firește, retorică. În textul tău par să se întrepătrundă fără să se omogenizeze.
\"Cineva cască. „Mergem acasă?!”\" ar fi fost poate prea puternic numai în cazul în care nu aveam o dimensiune în \"timp\" - \"Maria a plecat demult\".
Oricât de intens este un moment - fie el și o întrupare a divinului - materia își are regulile ei banale chiar și în fața unui miracol.


0
@zaharia-ramonaZRZaharia Ramona
\"Cineva cască. „Mergem acasă?!” cred că secvența asta ar fi puțin forțată numai în cazul în care nu ar fi existat mențiunea: \"Maria a plecat demult\". Avem coordonata timp, enunțul nu intră în conflict cu nimic, el se încadrează în planul profan al textului. Avem aici două planuri: profan și sacru, ele nu se amestecă omogen ci se întretaie.
0
@anni-lorei-mainkaAMAnni- Lorei Mainka
...ca nu a fost asa sau nu va fi....
suntem cam obositi de isorie , de timp
Dumnezeu este in noi
si cind poate nu te astepti el e departe, iar noi,stele cazatoare , ne facem reguli peste reguli, bine ca unii au si rabdarea sa le administreze
in gind cred ca esti pe drumul cel bun, dar si eu ma tratez ....
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
într-adevăr, Ramona, cine nu se plictisește?! merci că ai trecut (de 2 ori, chiar :D)
D-le Mihalache, mi-a plăcut cum ați spus :\"frumusețea gândurilor unui poet cu posibilități vaste\"... m-ați smuls un zâmbet. sunt poet??? mulțumesc mult de citire.
Anni, scriu despre \"sacru\" din lipsă de surse. merci de susținere.
0
Maria plânge, nu Maria plânge cu lacrimi dulci.De ce? Pentru ca dulce e ciocolata excelent, cel mai dulce moment, dulce e pacatul, dulci sunt \"domnisoricile\" din cartier, nu lacrimile celei care a parut acum, 90 de ani la Fatima ca sa ne indemne la pocainta.
Cat despre ultimul pasaj, eu nu as recurge la alineat. As scrie:

Maria a plecat demult. Am rămas noi, în cerc, privind la picăturile de sânge. Cineva cască. „Mergem acasă?!”
Maria a întors de câteva ori capul. „Să mă grăbesc.” Gândurile i se pierd aiurea, în deșert.
Picăturile cad una câte una.
De ce? Pentru ce eu prefer sa cred ca se pierd in desert gandurile celor adormti, nu gandurile cele care l-a nascut pe Hristos.
In rest, imi place.
Ideea lacrimilor asociate cu genunchiul ranit, este OK. De ce? Pentru ca sugereaza suferinta incercata de mai toti credinciosii care intra in casa Domnului si se incapataneaza sa respecte ritualul care presupune si incenunchiere in fata celor sfinte.
Intalnirea cu pustiul si cu politistul sunt super.
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
chestia cu lacrimile dulci am vazut-o într-o comedie. și eu consider asocierea lacrimilor cu genuchiul-însângerat bună; finalul e slăbuț, probabil autorul a încercat o imagine patetică...
personal, dezvolatam ideea.
concluzie text slăbuț :D
amical,
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
Fenomenul Fatima e una dintre obsesiile tale. Merci pentru trecere. Am explicitat mai sus părerea mea despre textul de față. :D
0
Finalul nu-i rau si textul nu-i chiar asa de slbut pe cat toate textele cu care suntem amendati zi de zi, de vigilentii nostri politisti:)
0
@zaharia-ramonaZRZaharia Ramona
Eu credeam că lacrimile sunt \"de sânge\", singurul element de recunoaștere pentru mulțimea profană și fenomenul care generează întreaga acțiune. Da, am tendința să revin la un text citit, scuze :D
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
prima dată am pus lacrimi \"mari\", am revizuit textul și am pus \"dulci\"... expresia \"lacrimi de sânge\" ar da textului o nuanță prea cenușie. oricum, merci pentru revenire.
0