carmen mihaela visalon

Intre mine si tine
Numai cuvantul, acest organ fioros si comun amndurora,
Este.
Sa-l rupem pentru liniste.
(Nichita Stanescu)

Despre Cuvant numai de bine. Despre puterea distructiva a lui big crunch, tot de bine(?). Daca entropia nu ar ajunge pana la limita superioara, cum ne-am putea reconfigura universul, regasind raiul.
Si acum, pentru ca suntem in post, nu pot sa nu-ti marturisesc ca mi-ai readus in memorie un adevar cumplit: Cel mai greu post este cel de cuvinte, de aceea legamatul tacerii este atat de greu de pastrat.

cheie, nu chieie

Cand am auzit muzica lui Vivaldi mi-am spus, in Siberia oamnenii ingheta mai frumos ca-n povesti, poezia incepe geros deci va urma o nastere.
Mint. Nu asta am gandit prima data. Asta mi-a venit in nimte cand ma intrebam cine este Antonio?
Iar mint, pentru ca nu stiu cum sa-ti spun, ca primele versuri mi-au placut pentru ca am auzit scartitul zapezii asa cum mi-a placut si finalul, pentru muzicalitate si pentru elementul surpriza.
Din nefericire, pentru mine, nu am inteles ce cautat copiii in jurul casei in care se intamplau reveniri si nasteri.
Imi dai o cheie?

Draga Adela,

Cand am vorbit despre mimetism nu m-am gandit la
\"copyright-ul\" pe o temă:) Evident ca nimeni nu detine asa ceva. Dupa parerea mea mimetic este cel care scrie a la maniere de... Ca sa fiu mult mai exacta imi asum riscul de a explicita: poti sa scrii despre razboiul din Vietnam, a la maniere de Eminescu, facandu-ma pe mine sa ma gandesc ca poate esti clona lui Mihai.
Cat despre recurenta unei teme, pe parcursul unei saptamani, mi se pare OK. Altfel ar fi ca si cum, s-ar avorta un copil de frica de a nu semana cu feciorul vecinului.

Dialogul nu ma dezamageste niciodata. Acum, cand am aflat ca textul nu este reprezentativ pentru tine, m-am linistit. Cat despre pledoria: \"Lasati copiii sa se nasca\" o sustin, pentru ca stiu cat de mare este pretul pe care trebui sa-l platesca cei care nu au respectat porunca a 6-a.

Adica poezia ta suna à la XXXXXX, pentru ca pe site s-a avortat astazi din plin(?)

in poezia aceasta esti usor mimetica, nu in poezia acesta este usor mimetica
deci:
draga draga
in poezia aceasta esti mimetica
si nu inteleg WHY.

draga draga
in poezia acesta este usor mimetica
si nu inteleg WHY.

>Cum adica sensibilitate strivita de ploi?
>De ce ne dai cheia din primul vers?

Parere: Cu amendametle de mai sus, OK, numai ca titlul arv putea fi schimbat:)

Mai, mai, mai. Ce frumoase sunt-UNEORI:)- fotografiile si versurile tale. \"Placut mult la mine\", chiar daca nu am avut niciodata privilegiul de a avea un tata cu mustatile mandru rasucite, un frate peste ocean si mai ales un cal.
Acum, revenind la poezie: Da! Ea este pentru colectia sufletului meu pentru ca dezvolta tema departarilor.
Exista o formatie care canta o melodie usor stupida: \"Singur, atat de singur\", melodie pe care poezia ta o salveaza, pentru ca reda exact calitatea singuratatii. Da suntem singuri pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, radacinile se transforma in pasari si pleaca undeva in albastru. Ramanem, singuri pentru ca singurul destinatar al mesajelor noastre suntem noi insine si oriunde ne aflam, tot pe partea cealata a lumii suntem, iar in scurtele momente de iubire sau prietenie:
\"știm în toată vremea unul despre altul
ce am făcut ieri și ce vom face mâine
dar niciodată nimic
despre umbra zilei de azi\"

Cel ce are iertate toate pacatele, cunoste fericirea adevarata. Stelele virtuale sunt pentru noi pacatosii:) Oricum, interesanta constructia: 6 este numarul omului, care are de ales intre cele 2 drumuri si care este sfatuit de initiati sa-si amintesca, inainte de a face alegera- ca un lant de flori este mai greu de frant decat unul de zale. 7 este numarul Cuvantului facut trup.
PS: Si poezia asta ar merita o recomnadare rosie. But conform principiului dreptate nu este in lumea asta, etc etc...:)

Deocamdata spun doar atat: nu am citit decat prima parte si am decis: omul asta chiar nu bate cimpii. El scrie ca un adolescent-revoltat, pentru ca cel insemnat cu semnul atlantului nu se incurca cu cercurile devenirii biologice.

Am uitat.

\"Je Vous connais, Milord
Vous ne m\'avez jamais vue
Je ne suis qu\'une fille du port
une ombre de le rue.\"
Este muzica care a rasunat in clopotul de sticla atunci cand am inceput sa citesc aceasta poezie, care contrazice melodiile mele preferate: La vie en rose si Non rien de rien, pentru ca femeia inceteaza sa fie o fiinta \"ratacita\" asumandu-si de destinul de coborator de pe cruce de dragul incercarii initiatice de a purta in lume crucea stralucitoare si trista a celei mai vechi meserii \"vorbind fluent trei sau patru limbi și cântand la saxofon uneori toată ziua.\"-scuze pentru modificarea versurilor.
Nu-mi place anuntul din strofa a 6-a, mai ales daca-l coroborez cu raspunsul pe care mi l-ai dat de curand, in prezenta lui Oaubei.
Imi place scenariul, prin cumintenia descrierilor si bunul simt cu care este pusa in versuri fisa postului unei prostituate.
Ar merita sa spun ceva si despre catelul cu transmitere sexuala din viata in viata, dar nu am timp,acum. Poate o sa revin. Pana atunci iau cu mine strofa papusii ce tine o lume sub talpa:
Când Pușa era frumoasă toți eram
ochii ei străluceau fantomatic prin geamuri nebănuite
stingând țigara de talpa aceleiași cizme
pe care aprinsese înainte chibritul

>Ma bucur ca am regasit pe pagina ta sonetul alb, pentru ca sonetul hard nu mi-a fost aproape.
>Este reconfortant sa stii ca mai exista oameni care nu lasa condeiul nici cand rup o floare. Ei seamana cu Heremitul din cartile de Tarot, care se sprijina in conediul vietii si merg cu intelepciune si discretie mai departe.
>Multumesc, pentru poezia acesta ca un fulg de speranta, intrun inceput de iarna cetos.

Adela, te rog sa-mi exlici si mie ce inseamna a dezbate cuie. Nu de altceva, dar, acum ca te-am descoperit trebuie sa-ti daruiesc a doua steluta si nu as vrea sa apara personajul lui Marin Preda -Oua bei, parca-l chema (!)- si sa intrebe: \"cum am indraznit sa dau 2 stele aceluiasi autor si sa-mi bata cuie in talpi cu versul:
colțurile o trăgeau de mânecă dez-bătând cuie.

editorii ar trebui, nu editorii ar trebuiau

Adela, nu tu, editorii ar trebui sa-mi multumeasca mie/tie/tuturor celor care mai lupta pentru ca Agonia sa promoveze texte de calitate publicand LITERATURA nu facatura si comnentand nepartinic. Din pacate lucrurile stau altfel, poeziile bune sunt ignorate si tot felul de texte mimetice promovate. De ce oare?
Intr-o zi, o sa fac o analiza a textelor bune ignorate si a textelor slabe rasplatite clientelar. Pana atunci tu scrie pentru ca esti pe calea cea buna.
PS: Rubrica de recomnadate a intepenit. De ce oare?

Daca as fi editor as recomanda acest text.

Da! mi-a placu mult, mai ales finalul care, dupa parerea mea de nespecialist suna pefect:
\"ori de câte ori încerca stângaci
să rimeze a fost odată cu veșnicie\"
Stii am cunoscut o data un om haruit care mi-a vorbit depre viitorul meu, folosind mereu-timpul prezent. Eu neintelegand ce spune credeam ca bate campii. Acum, dupa ce o serie de lucruri s-au intamplat am intels ca de fapt el rima a fost odata cu vesnicie, adica folosea prezentul continuu, nu ca in limba engleza ci in graiul celor de dincolo de norii:)