carmen mihaela visalon

Daca toti dascalii ar fi ca cei despre care vorbeste domnul Galateanu, am trai in paradis. Din nefericire, comunismul a inventat \"functionariatul profesoral\". Stim cu totii ca salariile bugetarilor sunt exagerat de mici, sau exagerat de mari. Ce salariu merita un profesor care nu-i invata nimic pe elevi, obligandu-i sa se prezinte la meditatii. Copilul meu este elev la un liceu cu pretentii din Bucuresti, are note exceptionale...de cate ori il rog sa invete, se uita la mine surprins. De ce sa invat, daca la scoala nu mi se cere? Sunt multe de spus despre situatia din invatamntul romanesc. Consider ca in 80% din scoli copii sunt invatati cum sa nu invete. Cat despre domnul Cornea si sindicalisti, le doresc sa obtina tot ce si-au propus ca sa se poata in viitor concentra pe aspectele legate de calitatea invatamantului romanesc. Profesoratul cere, stiinta de carte, daruire si har. Cand profesorii le vor avea situatia promovabilitatii la Bac, va fi mult diferita si facultatile vor inceta sa fie doar societati cu raspudere limitata.

Ce pot sa spun altceva, decat ca este un ocean de talent in marea aceea napadita de pesti si tu scrii cu pana celui salvat din burta lui chit, de o muza care te \"ajuta\" sa pictezi, sa filozofezi si sa canti prin cuvant. Nu-i de mirare ca pantofii cu toc ranesc asfaltul, in urma ta cresc flori. Ma abonez la fantana cu cumpana, poate beau si eu o cana: \"să ma scol năpadită de pești/precum marea întinsă sub corăbii.\"

Asa cum am promis am revenit. Bunule Pasadia, \"de treci codrii de arama de departe vezi albind/ Si-auzi mandra glasuire\" a magarului cu trei picioare ce sta in mijlocul vastului ocean-\"...Cand acest magar isi va cufunda gatul in ocean, urechile lui vor starni groaza si toata intiderea de ape a oceanului va fremata agitata, si coasta Ganavantului va tremura. Va scoate un raget si toate femelele fapturilor acvatice, dintre fapturile lui Auharmazad vor ramane insarcinate, iar toate fapturile acvatice malefice vor avorta cand vor auzi acest sunet. Cand va urina in ocean, toata apa marii din cele 7 regiuni se va purifica-tocmai de aceea cand magarii ajung in apa urineaza in ea!-, dupa cum s-a spus: \"o tu magar cu trei picioare, daca tu n-ai fi fost creat pentru apa, toata apa marii ar fi fost spurcata prin necuratenia, pe care otrava spiritului raului a adus-o in apa lui prin moartea fapturilor lui Auharmazad\". Sa nu ma interbi ce legatura am vazut eu intre taranul-\"rupt de lemne\" si magarul cu 3 picioare si nici sa nu te superi pe mine, daca am sa te rog, sa faci ceva cu finalul. Prea este de pret rugina care rugineste neaurul, ca ultimil vers sa sune dogit. Cu drag& usoara invidie pentru talentul dvs,
P.S.: Cine este magarul? -licorna in varianta persana.De unde-l cunosc? De la Jung.

cand se scutura lacrima
in ochi violet
infloresc cocorii

Ia Dunărea, ud-o, ploiește-o,
Ia Dunărea și trage-o de plete,
Fă-o deal, fă-o vale,
Ia Dunărea și pune-o cărare
De la imensul dor,
La chipul Celui Bătrân de Zile,
Urca-mă și cheamă-mă,
Cheamă-mă și urca-mă,
Merge-mă cu pas de lumină pe ape:-
Desteamă-mă!

Dora,
Dau binete. Sunt doctor honoris causa, magna cum laude in absenta. Am adresa ta de la Nastia:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/149864/index.html.
M-am oglindit un pic in ferestrele prezentului vesnic absent scurs prin crapaturile casei: “Absența se scurge prin crăpăturile casei, curent de aer de la care mă doare capul. Gravitatea se subțiază”, pana am inceput sa plutesc. Cred ca aerul selenar mi-a priit.
“Vi s-a întâmplat vreodată să fiți scoși afară de prezența cuiva? …este intrebarea la care o sa incerc sa-mi raspund. O alta tema pentru acasa, pe care, desigur!, o voi lasa nerezolvata ar fi sa-mi fac cadou si sa-mi trimit-romanul publicat de Nemira.“Romanciera Mari Akasaka ocupa un loc misterios în literatura japoneza contemporana, gratie scriiturii sale care pastreaza o naivitate impregnata de fragilitate, dar deloc imatura”.
Revenind la monologil tau: Dacă sufletul meu ar trece dezbrăcat pe lângă voi, cine l-ar recunoaște? Cine ar striga: Uite sufletul femeii aleargă bezmetic, nebun, dezbrăcat, pe mijlocul străzii, mai-mai să-l lovească mașinile, numai că mașinile nu pot călca suflete, ăsta-i norocul, pentru acestea se folosesc alt fel de anvelope”si raspund: Cine ar recunoste sufletul? Cel ce vede imaginea corpului vibrator, dupa ce A DEMOLAT, betonul monifazic al eului”.Nu mai citim. Multumiri pentru invitatia in cabina sinelui.

Exista un aforism al lui Brancusi- (http://www.poezie.ro/index.php/prose/71216/index.html)-
\"Cumințenia pământului... a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită...Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puțin unul din cele șapte văluri ale frumuseții sale, cel al misterului, care îi oferă și prețuirea și nemurirea\"-de care mi-am amintit citind: \"cândva mi-ai desenat în ochiul tău o umbră care se teme de mine și fuge oarbă printre rădăcinile smulse\"

Mai departe mi-au aparut in fata ochilor 3 carari de foc:
carare de foc, drumul de la ploaie la lacrima-strofa 1
carare de foc, drumul de la hipnoza la iubire-strofa 2
carare de foc, initierea in misteriile isiene-strofa 3
Carari care s-au prefacut in ape, ape care s-au unit intr-un fluviu, fluviu care s-a transformat intr-o flacara-arzand ca o inima in rugaciune:\"uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală/fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită\"

\"ultima lăcustă mirată a verii
învață să tuborg
o cutie de aluminiu turtită\"
Am stat pana tarziu in noapte sa gasesc un paragraf, de care mi-a amintit finalul poeziei tale. Din nefericire, in acest moment, nu pot sa-l copiez-urmeza o explicatie lunga- si nu vreau sa te plictisesc. Promit sa revein cu citatul. Pana atunci, iti spun, inca o data ca, dupa umila mea parere, ultima lacusta mirata a verii, M_E_R_I_T_A un final pe masura culorilor ei.
Cat despre nada si echivoc, am sa te rog sa faci un popas:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/131382-inclusiv commm-urile.Stiam (?)ca este o nada:)...dar, ce rost are o capcana daca nu pica in ea nici un cuc???
P.S.: Daca am uitat sa-ti spun-o fac acum- imi place imaginea padurii ou:\"toată pădurea/cuib al cucului/rotundă/
stă în toamnă\". Cat despre rugina, arama, trecere, petrecere...Cu drag,

“verdele e culoarea podurilor care se rup”
de la tinerete pan’ la batranete
“de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid”
povestea se cocoseaza in eu
“în noi cineva a aprins o lumină”
hai sa-ti spun adevarul despre oglinda
eu-tu
“brațe ale aceleiași cruci”
Bianca,
Nu este un comentariu, nu este o replica, este o lectura la lumina purpurie a lunii \"închipuim cu fețele întoarse amintirea zilei de maine\".
Buna dimineata,

copiii ii aduc jertfe de foc...

si scrii poezii:
Es war einmal ein klein Samen. Wir wußten nicht was er war.
Wir haben ihn gepflänzt une eine Pflanze hat gewachsen.
Wir haben sie in die Küche gelegt.
Es gab einen Rest Fleischs. Die kleine grüne Blume hat ihn gegessen.
Das war eine fleischfressende Pflanze
Din casa soarelui rasare soarele
http://www.freinet.org/creactif/riec/lvc2/histoires/carnivore.html

in fiecare zi, copiii urmaresc prin fereasta
furnicarul de frumuseti carnivore
piromani se joaca de-a zeii
cand cresc mari, ei devin oameni
karme albe
karme negre
vis:-
\"ascult lupii pășind, cum iernile trec printre noi\"
cu parfumul lor de cires
n-am sa te intreb ce-ti mai face genunchiul
o femeie-n cărbune trecuse prin mine
privind-I ochii
am crezut ca-nteleg

ai grija de tine iti spun
dor si doare
in fiecare joi, lacrima vineri bate la usa
deschid ca ca o urnă Nepenthes
esti tu?

Maria, Maria,
De ce am senzatia ca in poezia acesta sunt 3 file de jurnal(?)...ca strofele nu se leaga, asa cum varstele nu se leaga ci se (in)trec intr-o insiruire de pietre arucate in urna- urme lumina prin urna carnivora spre locul de plecare in zbor.

And then …”el are o pasăre albastră ghemuită în ochiul drept/pe cel stâng și-l acoperă cu palma/îi rămâne celuilalt zbaterea zborului ritmic/între iluziile strivite de pereți”:
1.Bucuresti Nord:
”număr singurătatea din doi în doi scriu cuvinte fără vocale”-daca tot m-am agatat de scara ultimului vagon, fara sa stiu pana unde voi merge, privesc tacut, cu ochiul stang spre trecut, cu ochiul drept spre singura destinatie posibila- cineva spune ca se numeste Nirvana...imi amintesc in vis toate cuvintele pe care le-am uitat,cuvinte cu vocale anima-lumini intotdeuna ascunse: \"adulmec prin somn trenul acela care nu oprește în nici o gară/voi pleca cu el la amiază ,la ora cinci\"- mai précis la 5.05 pm:))
2.\"el nu poartă ceas duce timpul când într-o aripă când în alta/strivește minutele în cerul gurii/ca pe boabe de strugure verde”-Am ajuns la Ploiesti. Acum inteleg...de ce au inventat inaltat in gara acesta muzeul ceasurilor, de ce oamenii sunt atat de albastrii si poarta sub gene privirea Hristea-Nichita, de ce \"parul femeilor e intins de la usa la pat\"...de ce...
3.\"mă mângâie până-mi preface umerii în lespezi de pus/la căpătâiul nopții spre lună- Predeal, poate vom poposi un pic pe linia cu brazi a Orizontului, sa privim spre Babe si Sfinx: \"el imi privește sânii și-mi spune că-i amintesc ceva din copilarie…\"
4.\"n-am să înțeleg niciodată... într-un oraș străin toate străzile/duc în același loc\"- Nu pot sa-mi amintesc altceva din Brasov, decat Biserica Neagra, concertul de orga…drumul spre fantanile Romei...sunetul dorintei-d’argint...
5.daca e Evul Mediu, e Sighisoara- “știu. la etajul al doilea ai încuiat toate temerile tale/temeri înalte cu picioare lungi cu părul prins în coadă de cal/
și mâinile albe”.Cu zambetul de cetate-menestrel vestind vremea blues-lui-\"vii uneori să le vezi poartă rochii de seară pantofi sidefii/îți picură șampanie dulce în fiecare venă ai vrea să le strigi/să se oprească nu le știi numele spui la întâmplare/femeie-pâine-prunc-dor-dorință-durere\"
6.Medias- \'cobori alergând pe scările-n spirală/
pasărea-ți palpită vie în piept îi frângi mijlocul/
și ea nu țipă te privește doar cu ochiul rămas\"-Am voie sa spun nu stiu???
7.Blaj-\"foarte albastru nespus\"- al doilea oras al tacerii…
8. Alba Iulia-poate Mihai, poate unirea-
\"pe strada aceea să nu mai mergi niciodată singur\"-
sau pur si simplu capul taiat, al cui?, al sfantului Ion???
8.Plansul se citeste-\"cu fata spre…răsărit/și mâinile împreunate\".Am ajuns la Simeria. Ai ascultat vreodata focul clopotelor din Siberia? Aberez?-40=2, moarte=casa(?), prima e litera mem, a doua beth, prima e mama...

9.D’EVA-\"în piept mi-a crescut o inimă cu o mie de gânduri\"-mii si mii de vocale au prins a canta \"pentru o mie de vieți de-acum înainte\"-atat mi-ar trebui sa invat taina celor 22 de taine...

10.”am de plecat de la linia opt cu ultimul tren/
să nu taci\"- Trenul merge pe drumul lui A(leph)-(RAD), de la fereastra celui de-al 3-lea ochi, intrezaresc zona libera. Cineva spunea ca se cheama Nirvana.

Tania, am vrut sa-ti spun doar multumesc. Daca personalul 346, n-ar fi existat ar fi trebuit inventat.

Ma bucur ca ti-a placut la Paris. Iti multumesc ca ai raspuns invitatiei de a schimba lumea. Te mai astept la un pahar de absint.

În buchet
legate cu fundă albastră
trei flori de lumina

La multi ani! Sa fii iubita. Cu drag,

A fost o vara lunga si fierbinte. Acum este toamna, numar bobocii...Pot sa indraznesc sa visez ca, intr-o zi, voi avea privilegiul de a te \"numara\" printre prietenii mei.
Cu drag,

Cand iti privesc viata vad multa lumina
La kilometrul O-o floare de colt.
Inaintea intoarcerii din Vietnam, soldatii nu stiau nimic despre zona crepusculara.

Infinitul intr-o inima, intalnirea in taina cuvantului. Multumesc. Cu drag,

Sa-ti fie arhanghelii oaste de lumina.Cu drag,

Fara picioare, orasele medievale, raman tarmurile noastre de albastru infinit. Istorie a normaliatii,a ploii,a iubirii: se citesc interziceri la colțuri de stradă/echinocții compasuri perene sau ochii mei spre vechea cetate/îngeri nu cad mai bine doar stele/câteodată un baiat iubeste o fată\".
Tablou in care imaginea omului isi urmeaza drumul pe dale, ce nu paveaza un drum, ci o insasi CALEA:\"Sibiu alterat, Sibiu returnat unui secol cu geamuri crăpate/copiii crescuți în lumini de mansardă/și ploi cu izmene șchiopătând prin gropi uneori ale mele\", ORASUL, pe care l-am intalnit in POEZIA aceasta, este deopotriva POARTA si SCARA:\"un clopot, un altul se varsă spre turnul cetății
își caută numele despletind ca o spaimă/câteodată se aude un sunet de moarte\"
Multumesc, daca as putea as rupe din corola de minuni a cerului o stea si as lasa-o pod peste timp.

Siberia se prelinge în noapte
Aprinzând stelele albe
Vânatorul din taiga
Rotunjește secera lunii
Împlinind tacerile
Ars Doloris
“Îmi trebuie o nouă suferință
Ca să mă pot deprinde cu uitarea,
Căci în furtună numai o furtună
Astîmpără, pe stînci, descătușarea”*.

Multumesc pentru teleportarea în taigaua extremului orient, de mâna cu Akira Kurosava. Tristețea ta are parfumul ploilor de cireș, fluierând a dor pe dale de burg medieval. Mulțumesc,