carmen mihaela visalon

in numele dl. peia va multumesc pentru sustinere. fara voi nu ar reusi.

Mai AMP,
Zau ca sunt onorata de grija pe care o ai ca sa-mi faci \"publicitate negativa\" dar nu-i bai. Esti si tu mic si simpatic. Cat despre poezia-lectie, da, asa invatam eu la economie politica si la matematica, prin translatarea unor informatii din cartea X in versuri albe. Pe vremea aia aveam memorie si metoda ma ajuta sa retin ceea ce nu era de retiunt. Acum fac incercari. Ce o sa iasa habar nu am.
Partea Thaels nu o inteleg nici eu, dar a intels ceva Ioan Mircea Popovici.
PS: metafora este nu are nimic greoi, ea asta la baza piramidei plutind pe apa:)
Ioan Mircea Popovici,
Aseara te-am barfit. Am vorbit cu cineva si i-am marturist ca sunt 4 comentatori pe care nu reusesc sa-i inteleg niciodata. Unul esti tu.
PS: Frumos comentariul. Poti sa-l transformi in poezie sau in proza. Are ceva din atmosfera salonelor Amelie, dar si un pic din misterul piramidelor.

Singurul site pe care iti dai arama pe fata fara sa fii sanctionat este Agonia.
De ce pentru ca esti barbat bine si mare poet.
Pe pagina mea, apari si in interes personal si in interes de serviciu.
Spre deliciul admiratoarelor.

două aripi?

de ce imi apar comentariile cu intaziere?

Cu drag si reverenta pentru minunata doamna Magdalena Dale si dragostea ei pentru poezia japoneza.
Cu stima si reverenta pentru cornel.
Magdalena,
Poetii de pe agonia se impart in cei preocupati de glorie si cei care iubesc poezia si traiesc prin si datorita ei.
Tu esti dintre cei virtualii care s pot numi poeti, chiar daca nu profeti la ei acasa:)
Daca iti lansezi cartea de DEko sau in alta parte te rog
sa-mi spui.
Vreau sa fiu alaturi de tine.
Pana atunci, nu uita. De numele tau se va auzi. Din ce in ce mai des si mai de bine.
FELICITARI!

Bun spre exceptional versul:
S-a rupt în mine timpul ca apa în lut
de ce nu exceptional, pentru ca nu-mi plac comparatiile.
Finalul este usor disonant.

Acum nu am timp sa comentez aceasta poezie. Voi reveni. Pana atunci spun doar ca prima strofa este o minune pe care nu ma satur sa o citesc. Frumusetea este ca ea pare scrisa si de un ateu si de un om profund credincios.
Voi reveni poate sa si critit un pic.

Vasile,
Multumesc
Alice,
Multumesc.

ti-am recitit comentariile. am vazut pe cine ai criticat si pe cine ai laudat, asa ca nu m-am mirat sa aflu ca etc. etc.
cat despre poezie, sincer, cred ca sunt multiple subiectele care te-ar putea determina sa lasi sfintii sa stea linistiti in frescele lor.

nu-i de mirare ca ai fost premiat, in ultimul timp ai facut treaba buna.

Atentie la strofa a doua. Daca o citesti pe verticala. variante ar fi:
1. renunti la comparatie
2. inloiesti ca prin cum.

Am sa-ti raspund cu un singur cuvant: zapada.
Si am sa te rog sa vezi un ocean inchetat. In mijlocul lui pe un viscol cumplit un personaj, de varsta neefinita, infasurat intr-o pufoaica. Undeva se aude un tren. Personajul, pe care il vom numi carmen, nu stie daca trenul vine sau pleaca. In dreapa lui este un cal de piatra. Carmen se apropie de statuie si se sprijina obosita de ea, adormind in picioare. Ultimul lucru pe care il vede este un pescarus albastru, un tramvai si secventa finala din doctor jivago.
Anghel,
Frumusetea este in ochiul cititorului.
Serara buna.

Dane, multumesc.
Lakatus, ma bucur ca te simti bine alturi de fratele Carlea, dar sunt si suparata. Stelele alea le-ai fi putut lasa le textul despre Arp sau Brancusi, nu neaparat ca stele. Si sugestiile si reclamatiile erau bune. Stii pentru mine doar poezia suprarealismul-expresionist este interesanta, pentru ca doar e ma defineste. In plus, este un drum pe care incerc sa destelenesc o poteca. Poteca mea.

Alice, Dan,
M-am tot intrebat ce anume v-a placut la textul asta, pe care am ezitat mult timp daca sa-l postez la personale sau la poezie. Mie, evident ca-mi este drag deoarece, este un exercitiu de imaginatie care imi permite sa scap de mine, prin dizolvarea in linistea unui quark. Mai este si experienta dedublarii si sansa de a avea alaturi figura luminoasa a lui dersu uzala in ultima clipa.
Poate ca ati venit cu atata generozitate pe pagina acesta pentru ca textul este despre dorinta de sinucidere. Cine stie. Oricum, dorinta, este sublimata, asa ca sa nu-si imagineze nimeni ca astept prea curand trandafiri galbeni:))) Si nici ca ma plang. Indraznesc si eu din cand in cand sa fiu cvasi romantica.

Elena Marcu,
Ai dreptate. Este o greseala repetata. Nu stiu de ce adaug mereu acel \"R\", care nu exista. Poate de vina este nevoia de a zbura care ma face sa nu mai fiu atenta la forma. Sau un handicap profund care imi interzice sa fiu perfecta. Cine stie. Stii povestea pescarusului? \"A se poticni in zbor este pentru ei rusine si mare ocara.Dar Pescarusul Jonathan Livingstone, fara a se rusina, isi intinse din nou aripile in arcul acela tremurator, mai incet, si mai incet, si incerca poticnindu-se din nou. Cei mai multi pescarusi nu cauta sa invete decit elementele de baza ale zborului - cum sa ajunga de pe mal la hrana si inapoi. Pentru cei mai multi pescarusi, nu zborul conteza, ci hrana. Dar pentru acest pescarus, insusi zborul era o hrana. Mai mult decit orice pe lume, Pescarusului Jonathan Livingston ii placea sa zboare.\"Voi corecta. MULTUMESC pentru ca mi-ai dat ocazia as ma alint:)
Dana Banu & Bogdan Laurentiu Marin,
De obicei imi amintesc ce anume m-a \"obligat\" sa intru in starea de a scrie. Acum, imi este clar doar ca primul vers mi-a fost inspirat de ceva, dar oricat de mult imi doresc nu-mi amintesc de ce, nu reusesc. Poate, Ruxandra Moholea are dreptate si de vina pentru primul vers este NICHITA. Multumesc pentru semn.
PS: Laurentiu,cel ce-al doilea este o definitie destul de exacta a fiintei locuite de pescarus: orasul carmen.

Dar s-ar putea sa o fac cand voi fi mai odihnita si mai aproape de mine.
Inainte de sfaturi, sper ca-mi dai voie sa remarc ca scrii din nevoia de a ordona sentimetele si asta este bine.
Mai remarc ca nu incerci sa arzi etape si sa \"intelectualizezi\" asa cum multi scriitori tineri fac, si asta este bine.
dar si prea multa sinceritatea strica asa ca poate voi incepe sa et si critic.
Dar nu de la prima intalnire:)

Iacobe, Iacobe,
Intre personajul din film si cel din carte nu stiu de ce il prefer pe cel de-al doilea pentru ca sufletul rus imi este mai aproape decat cel japonez. La japonezi imi plac mai mult poeziile.
Cat despre si furtunile cromatice, zau ca ele nu exista aici. Multumesc pentru semn chiar daca el ma pune pa ganduri. Eu nu vreau sa scriu soft, eu vreau sa hemografiez si caligrafia sa poata fi recunoscuta cu usurinta:)
Jeane,
Da, dintr-un oras mucegait se poate evada doar intr-o particula pura.

Gandul acesta este gandul unui om obosit care nu-si doreste sa se impace cu sine ci sa se dizolve in Sine.
Ei=EU=El, sufletul care leviteaza, arunca o ultima privire in jur.
Si pentru ca sufletul nu vede decat cele asemenea lui, ei adica multiplele fiinte care sunt in mine si nasc intamplari cu semenii mei au chipul lui Urzala, batranul care dupa ce a pierdut a avut puterea sa traiasca curat pana la capat.
Hai ca te-am plictisit, asa ca te invit sa te intorci in vagoanele primaverii mustind de frumusete, parhumuri si culori.

pescarusa plutea peste ape
pescarul o privea trist
daca ea ar fi o vietate marina
cina mea ar fi cu siguranta bogata
dar ea este zbor
si eu sunt doar un amarat de pescuitor contemplativ:)

ti-am dedicat cateva versuri asa in loc de buna seara, dar, mai ales si mai ales ca sa nu te superi pe mine pentru ca voi rescrie poezia ta. Prea se potriveste starilor mele din seara aceasta ca pot rezista tentatiei.

anonim
bântui visele verzi
tesute pe aleile dntre tâmple
delirand, delirand, delirand
mai pierd cate un os obosit
dintr-un vechi suflet jumatate pierdut

erată: la pagina cinci sunt
fluturi arzând strigătul brațor tauate
(auzi?)

ea geme
el geme
noi gemem
ca doi siamezi scursi de vlaga


hai iartă-mi privirea
jivină iscoditoare sub pietre umede
pe râul unde am șezut și am plâns

mai vrei să-l învii pe lazăr?

nu-mi vorbi
nu-ma atinge
oprește aici, vreau să cobor

mi-e gara si mi-e tren si vreau sa plec
etc, etc.