Carmen-Iulia Ciumarnean

comentez un text...însă m-am oprit asupra acestuia - pe care l-am citit, văd, la 3 ani distanță de momentul "conceperii" - tocmai pentru că m-a izbit realitatea în suflet...exceptând unele expresii triviale care încărcau prea mult textul - în opinia mea - mi-a făcut plăcere acest moment de "tandrețe" pt care-ți mulțumesc

"dragostea se hrănește cu dragoste

nu cu iubiri inventate recent, cu ambiția
de a înlocui vechi obsesii cu unele noi,
cu povești în care doctorii îți dau 6 luni
de trăit și alte căcaturi pe care mi le spuneai mie."

acest poem, din punctul meu de vedere, începe așa :
"dacă aș scrie o poezie de dragoste așa cum vrei tu
să fie cea mai frumoasă poezie de dragoste
aș înghesui în ea..."
și se termină așa
"totul se termină aici și eu nu-s nicăieri
n-ai să mă vezi deloc în ce zici tu că
este cea mai frumoasă poezie de dragoste"

în rest, îmi pare că totul ar putea fi schimbat pt a naște un poem bun...ideea mi-a plăcut, l-aș fi revăzut la sânge să iasă senzațional.

"Visez o viață în care poți șterge pe cineva/din memorie cum ștergi gustul țigării/cu pastă de dinți" și "Din inimă se arată un cîine care, atunci cînd
adulmecă numele de pe cruci, nu simte putreziciunea/ci mirosul trupului proaspăt spălat" - iată două imagini extraordinar de profunde exprimate în cuvinte simple...cu aceste exemple aș putea preda diferența dintre simplitate și simplism...simplitatea caracterizează genialitatea...știam eu de ce "îmi vine să citez din Suciu" (sper să fi citit poemul din care am citat)...e o reală plăcere să te citesc/citez

Foarte sugestiv, ai niște metafore reușite...remarc "îngerii s-au copt bine
e vreme de schimbat pielea", "afară miroase a sârmă ghimpată" și ultima strofă

Un poem bine construit care mi-a plăcut foarte mult...interesantă ideea...aș scoate acel "pâlpâit" cu referire la mâini, este păcat de strofă...remarc "când ne-am îmbrățișat mi-au dat dinții, vertebrele s-au îndreptat" și "câinele latră doar când Dumnezeu bea apă, așa începe cartea lui"...atenție la "îi place să ia ma în spații fundamentale" - aici ceva s-a tastat greșit...
"am aprins o țigară așa cum fac ori de câte ori/sunt în fața unui bărbat perfect normal" - poate un pic supărătoare și previzibilă repetiția "bărbat perfect normal" - aș încerca să schimb puțin, în sensul - am aprins o țigară așa cum fac ori de câte ori/un bărbat crește îngeri liliputani într-un țarc proaspăt vopsit" - chiar dacă se renunță la acel "perfect normal" sensul nu se pierde, rămâne încifrat în metafora "bărbat care crește îngeri liliputani"...sigur, este o simplă părere de care nu trebuie să ții cont...oricum, poemul face parte din categoria acelora pe care le recitesc cu plăcere ori de câte ori intru pe agonia.

cu plăcere

Ottilia

Mulțumesc...

Multumesc, Silvestru

Mă bucur că ți-a plăcut, Adi.

foarte mult poezia...este extrem de sugestivă...comparația principală este transmisă dur, dar inspirat. Felicitări autorului!

Cu stimă,
Carmen Ciumărnean

Profunzimea textului este de remarcat...mi-a plăcut foarte mult îmbinarea crudei realități cu iluzia...