Copilărie
un băiat cu șosete lungi și bocancii murdari stătea pe pragul unei uși din lemn. avea genunchii neobișnuit de albi și se uita în jur ca și cum ar fi știut că lupii vor veni și-i vor încălzi
Dumnezeu citește Nichita
vine iarna. Dumnezeu ne împachetează sufletele în hârtie de ziar. în livingul său imens, așezate în ordine alfabetică pe o farfurie goală, toate poemele scrise vreodată în format word. avem
Autoportret cu veșminte
dacă n-aș fi venit eu pe lume acum o mie acum o sută acum treizeci și trei de ani ai mei ar fi fost goi atât de goi, încât veșmintele nu le-ar mai fi încăput pe trupurile rupte dacă n-aș fi
Împărțirea la doi
m-a sunat tata aseară. am un nokia C3 și tata mă suna în timp ce eu stăteam întinsă pe spate și mă uitam la ecran. niciodată nu m-a sunat tata atât de târziu. am apăsat o tastă la întâmplare și
Viața încape într-o tabacheră
noi doi trăim într-un cal troian. între coastele lui eu scriu verde și albastru despre lucruri și terține neinventate iar tu te hrănești cu placenta tuturor mitologiilor care seara nu fac
Moartea nu citește ziare în tren
e interzis să plimbi lupi flămânzi pe culoare mai bine poartă-i pe umăr și spune-le să nu muște din carnea ta brusc ca și cum o pană de curent mi-ar răsări într-o coastă îl văd pe Dumnezeu
Poem febril
magnetism argumente fatalitate ne-spațiul dintre mine și luciditate ca un element primordial și fecund în mijlocul acestei primăveri rarescente (venele-mi ies în somn prin cămașa ta
Absint și electricitate
toți bărbații pe care nu i-am cunoscut vreodată îmi spun să mă întorc din nou cu ei în mineral că sunt cea mai frumoasă femeie că am carnea tare că frânghia care atârnă de tatuajele mele mimează
Nu mai aud nimic din mine
e duminică e ziua întâia și eu scriu acest anotimp aproape inert și flămând (ca un final de amor) în fotoliul meu negru eu vie trăită fumând (cameleon în mijlocul unei furtuni ) și
\"Din toți pomii din rai poți mânca\"
(zădărnicie a zădărniciei ca un dispreț transparent și jertfă) n-a mai rămas nimeni în mine au plecat toți să cerșească cristale swarowski să arunce cu pietre în călăi pe muzică
O săptămână fără joi
de nu voi adormi mă voi trezi în aceeași zi ca o viperă voi ieși din sânul cald niciodată secat niciodată prea greu și izbăvirea ta va fi pâine răscolind drumul (absența aceasta
Să nu te închini la chip cioplit
ca și cum aș fi transparentă mă odihnesc cu haina mea pe trupul tău carnea vie mai vie decât coapsa ta seara
Amenințări în ediție limitată
orașul acesta e plin de răniți au invadat toate ocnele înnegrindu-le strangulându-le au venit dinspre sud proaspăt rași vorbind fără perdea despre locul unde se întâmplă lucruri unde se
Să traversezi în locuri nepermise
povești despre nimeni într-o limbă aproape barbară) un animal tânăr învârte o roată mare înlăuntrul meu îl simt fugind cu sufletul meu în dinți (rânjetul lui ca o ceașcă fisurată respiră
Lapte și scrum
tu nu ai timp să mă asculți tu ești plin de mușcături ca un șarpe încolăcit strâns în jurul amiezii ca o sete de așternuturi între prezent și ochii închiși tu ești copilul nelegitim al unui
Dezbrăcarea de sine a sinelui
(ah, ce durere acest nod supus chinurilor facerii) va veni o zi în care îmi voi petrece tot restul vieții ultima treaptă o voi urca fără teamă cu picioarele strânse în lanțuri de oxigen va
un singur triunghi
miroase a umezeală și a deznădejde în biserica nenăscuților lumina galbenă și slabă ca o îmbătrânire prematură bate cu pumnul de trei ori calendare cu sfinți potirul ciobit pofte trupești
Să nu ucizi mai mult de 7 iele
spovedește-te de cămașa ta albă de in care se înnoadă exact între coastele mele acolo unde am mai multă nevoie de aer (de opt ori m-am răzgândit. de șapte ori am trișat) am mâinile
Lupii se vând la preț dublu
În fiecare vineri tata se ridică din mină și se-ntoarce a doua zi târziu cu genunchii îngropați în aer mama îl așteaptă cu pâine și vin fumând într-un colț de unde vede fântâna pe care tata o
În coada ochiului am fructe de pădure
m-am sinucis de câteva ori în drum spre chioșcul de ziare nu-mi amintesc la care colț de stradă știu că ascultam timpul probabil dragostea bătea cu degetul în ecranul meu de
Poem cu miros de portocale amare
n-ai văzut niciodată cum funcționează ceasul meu biologic cum celulele mele îți dau la o parte grâul încolțit din inimă n-ai văzut niciodată copilul din mine zâmbind în timp ce sufla păpădiile
Ferește-ți ochii de fumul de țigară
va veni o zi, o singură zi, în care îți voi găsi privirea sub press papier și voi citi anunțuri matrimoniale pe pielea ta schimbată de curând și-n acea zi voi îmbrăca numele tău și voi purta
Singurătatea nu are picioare
mi-am vândut gândurile, îmi spuse, lipindu-și palmele reci de ceașca enormă de cafea. mi-am vândut gândurile pe ierburi uscate, să-mi vindec rănile. aveam toată dimineața la dispoziție să-i
Autoportret cu anatomie
Dacă mă privesc în ciobul acesta de oglindă dintr-un anumit unghi numai de mine știut am palmele mari precum sfeșnicele de-mprumut și sâni ce alăptează toți pruncii pe care i-am
Vânzătoarea de trandafiri
Stau lipită de geamul fără perdele de unde pot vedea locul în care dimineața o femeie fără nume vinde buchete de trandafiri pe care-i leagă cu generozitatea unei păcătoase nu știu nimic despre
