Poezie
Poem cu miros de portocale amare
1 min lectură·
Mediu
n-ai văzut niciodată cum funcționează
ceasul meu biologic
cum celulele mele îți dau la o parte
grâul încolțit din inimă
n-ai văzut niciodată copilul din mine zâmbind
în timp ce sufla păpădiile vara când întârziai
nici că părul meu avea buzunare blonde
în care păstram mâinile tale refuzate
o dată pe an străbăteam deșertul din tine
cu încheieturile mirosind auriu a nisip
n-ai văzut niciodată femeia din mine
în timp ce-ți încălzeam cu dinții cafeaua
dimineața amestecând în ea urmele gâtului
meu deszăpezit de nesomn
niciodată femeia din mine n-a plâns
în timp ce-ți pregătea micul dejun
în singura noastră farfurie
nu-mi spune că e seară și nu mă crede
când îmi mușc buzele. nu mă aștepta
după amiaza tac despre tine
ziua-mi trece între două invitații la singurătate
și-ajung acasă și-mi dau seama
că e din nou primăvară, că te iubesc
atât de mult încât aproape mint
să te ajungă din urmă pielea mea
ca un păcat
nu mă căuta înlăuntrul niciunei alteia
003.371
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen-Iulia Ciumarnean. “Poem cu miros de portocale amare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-iulia-ciumarnean/poezie/13973054/poem-cu-miros-de-portocale-amareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.