Carmen Botosaru

... cu scuzele de rigoare [uite-ma si poeta, cu rima, nu oricum:)].

Este adevarat, Bianca. Cea de-a patra pagina albastra pe care nu am vazut-o (eram cu capul in nori albastrii... sau de ce?) este a treia. :)
Nu am citit-o.
Am citit doar intaia, a doua si ultima, asa ca, dupa calculul meu, erau trei. :) [Aici s-ar potrivi bancul cu Luca si Matei. :)]
Comentariile mele insa raman, impresiile sunt aceleasi, iar dorinta mea de a ma sensibiliza in ale poeziei este tot atat de vie. :)

Referirea la botez mi se pare o idee faina, multe sintagme si imagini sunt reusite.
In rest, textul mi se pare cam patetic, scris cam dintr-o suflare (si-atunci apar ceva neconcordante sau poate doar asa mi-au sunat mie).
Insa, o scanteie exista.

Interesanta si (in)credibila regasire a fratilor!

Textul e bine scris, capteaza atentia, captiveaza interesul, e foarte vizual, lectura curge, inlesnita de arta de a (re)suscita curiozitatea.

Singura traire pe care am avut-o altfel, adica in dezacord, a fost ca ulcerul parca n-ar avea degete matasoase (matasos, pentru simtirea mea, e ceva placut; ulcerul, nu!).

Cele trei pagini albastre sunt ca un poem de dragoste, impotriva uitarii, a efemerului. Suspendarea clipei intre tic si tac.:)
Desi nu prea citesc proza poetica, randurile acestea m-au absorbit.
Foarte frumos (si as spune iar sensibil, dar deja devine inutil sa mai adaug un atribut care se confunda cu tine si nu mai trebuie numit :).

Mi-a placut subiectul, mi-a placut si cum curge povestea. Un stil inconfundabil, cu nume proprii unul si unul (Kafka, Dartanian :) s.a.m.d.), cu un final de efect (amprenta ta! am retinut ca ai mare grija (si) cu finalurile).

Elena, cred ca am cam exagerat cu dorintele mele. :)
Si eu m-am mirat de mine, dupa ce am dat \'send\', ca am avut asa curaj. :)

Trebuie sa fie (mult mai) INTERESANT textul integral si as vrea sa-l citesc, aici sau botosaru_carmen@yahoo.com).
Nu stiu, probabil ca Margot chiar a fost INTERESANTA (cum zice Lucia in comentariul de mai sus). Sau ai facut-o tu sa fie asa, prin felul deosebit de INTERESANT in care ai scris despre ea?

Iti multumesc, Diana, pentru vizita pe care mi-ai facut-o pe pagina personala si imi cer scuze ca reactionez atat de tarziu.
Desigur ca am fost curioasa sa vad cine mi-a lasat comentariile. Mi-a parut rau ca ai aici doar un text, dar sper ca vei mai posta si altele.
Textul tau, amuzant pe ici-pe colo, este de fapt foarte profund si plin de invataminte.
Bafta in continuare!

Mai rar apar povestile pe acest taram. :)
Am citit captivata, mi-a placut cum curge totul, mi-au placut interventiile autorului (inclusiv cele cu rima) si faptul ca povestea ramane deschisa.
Doar inceputul m-a indus un pic in eroare, anume faptul ca era \"intr-o zi de primavara\". De fapt, se petrec multe pana la ziua de primavara in care celor doua fete li se agata in par crengutele, nu? :)

Eu sunt atenta si la partea de actiune, recunosc [o \'meteahna\' a mea...:)].
Dar, recunosc, sunt din ce in ce mai atenta la partea de poezie si cred ca textele tale, Bianca, incep sa imi influenteze propriul stil, incep sa caut si eu in mintea si sufletul meu fel si fel de sintagme dintr-o categorie a sensibilului care, pana acum, credeam ca nu preocupa foarte mult si nu ma caracterizeaza.

Subiectul textului tau, Raluca, intr-adevar, infierbanta. Adevarul este, pentru fiecare dintre noi, altul.
Dezbaterea ar fi fara sfarsit, cred, parerile ar fi de toate culorile si nuantele.
Morala, una singura. :)

Foarte amuzanta descrierea acestui parc, intr-un context destul de trist, pana la urma. Subscriu la toate cele spuse de tine, cu atata acuratete, mai ales ca minuscula cutioara de chibrituri in care imi consum trairile se afla cam la o suta de metri de celebrissimul Moghioros si mult mai putin cunoscutul Celibidache. :)
Ma bucur ca am ajuns in pagina ta (iar asta, desigur, datorita tie!) si ca azi, intr-o zi asa de frumoasa incat iti vine sa stai numai in parc, ne-am cunoscut, in sfarsit!

Un amestec insolit al gesturilor cotidiene in viata sentimentala, adica acea parte din noi care pare facuta doar sa fie traita, si nu descrisa. Dar tu reusesti atat de bine sa pui aici indicibilul in cuvinte valoroase, expresive, incat am citit si simtit totul cu multa emotie.

Foarte frumos acest tablou al vietii la tara, e plin de savoare :), iar unda de umor din final e foarte fain \'scoasa la lumina\'.

Sportul asta national e chiar unul... universal, face parte din conditia umana, iar gaselnita ta e foarte faina.
Ca sa nu mai zic ca de mult n-am mai citit poezie cu rima!

... aceasta evocare a anilor de altadata.
Imaginile alb-negru, cu margini dantelate, personajele, mirosurile (de romanita, menta, gutuie, covrigi)...
Un text foarte reusit, ca o fotografie de maestru.

Incercare (temerara) de a stapani timpul prin iubire...
Multe simboluri care fac din text o sarbatoare a primaverii.

Sensibilitatea ta, de care vorbeam in comentariul meu de la (3), este ca un fir rosu in toate aceste episoade care curg si curg... legand un text care, pe langa multa poezie, aduna, incet-incet, si un ghem epic.
Foarte frumos.

Am citit varianta noua (îmbogǎțita) și e faina.

Eu când am vorbit de o oarecare graba, în comentariul pe care ți l-am lasat ieri la episodul 4, m-am gândit la anumite lucruri care parca mi-au sunat ca atunci când vorbești. De exemplu, când spui ceva, spui cam în ordinea gândurilor, respectând regulile unei topici logice, totuși, neavând un control 100% asupra ei. Insa în scris, topica poate fi mânuita cum vrei.
Sa dau și un exemplu concret [of, și-am zis ca nu ar trebui sa ma mai întind sa scriu mesaje luuungi și sa dau impresia ca mereu ceva trebuie sa fie altfel :); dar, daca tot am apucat sa arunc piatra... :)]
“Crescuse în minte și-n inima, ca o mama în pântece un copil, o dragoste ce nu avea sa mai doara niciodata.” Dragostea crescuse în minte și în inima, ca un copil în pântecele mamei – ideea e clara și frumoasa. Mie însa nu îmi suna ok formularea “ca o mama în pântece un copil” (comparația, repet, e foarte faina, dar cred ca alta ar trebui sa fie ordinea termenilor, ceva mi se pare în neregula...).
Un exemplu din episodul 4:
“Cand îl strângea cu nevăzute fire și nu-i dadea alta scapare decât ținându-o in brate, când disparea tacuta în spatele unei priviri albastre-cenușii.”
Deci, la chestii de genul asta ma refeream, la asemenea retușuri.
Altfel, citesc cu interes textele tale și îti descopar o sensibilitate care-ți permite sa amesteci în proza și o doza buna de poezie; sigur ca nu ma refer la versuri, ci la sonoritați, imagini, figuri de stil etc. (eu nu prea am asemenea disponibilitați și, pentru ca îmi pare rau pentru mine :) și simt nevoia lor, le iau de la ceilalți, în acest caz, de exemplu, am luat o porție de la tine:)).
[Și fiindca tot am marturisit asta, faptul ca uneori topica și diverse sintagme mie îmi suna altfel, stau acum și ma gândesc ca asta se poate întâmpla și din acest motiv, caz în care nu ar trebui sa acorzi atenție prea mare exemplului pe care ți l-am dat mai sus.]
Și cu asta închei acest (hmmm...) “scurt” mesaj și îți urez... vânt din pupa. :)

Eu când am vorbit de o oarecare grabǎ, în comentariul pe care ți l-am lǎsat ieri la episodul 4, m-am gândit la anumite lucruri care parcǎ mi-au sunat ca atunci când vorbești. De exemplu, când spui ceva, spui cam în ordinea gândurilor, respectând regulile unei topici logice, totuși, neavând un control 100% asupra ei. Insǎ în scris, topica poate fi mânuitǎ cum vrei.
Sǎ dau și un exemplu concret [of, și-am zis cǎ nu ar trebui sǎ mǎ mai întind sǎ scriu mesaje luuungi și sǎ dau impresia cǎ mereu ceva trebuie sǎ fie altfel :); dar, dacǎ tot am apucat sǎ arunc piatra... :)]
“Crescuse în minte și-n inimǎ, ca o mamǎ în pântece un copil, o dragoste ce nu avea sǎ mai doarǎ niciodatǎ.” Dragostea crescuse în minte și în inimǎ, ca un copil în pântecele mamei – ideea e clarǎ și frumoasǎ. Mie însǎ nu îmi sunǎ ok formularea “ca o mamǎ în pântece un copil” (comparația, repet, e foarte fainǎ, dar cred cǎ alta ar trebui sǎ fie ordinea termenilor, ceva mi se pare în neregulǎ...).
Un exemplu din episodul 4:
“Cand îl strângea cu nevăzute fire și nu-i dădea altă scăpare decât ținându-o in brate, când dispărea tăcută în spatele unei priviri albastre-cenușii.” (lipsesc câteva diacritice în textul tău)
Deci, la chestii de genul ǎsta mǎ refeream, la asemenea retușuri.
Altfel, citesc cu interes textele tale și îti descopǎr o sensibilitate care-ți permite sǎ amesteci în prozǎ și o dozǎ bunǎ de poezie; sigur cǎ nu mǎ refer la versuri, ci la sonoritǎți, imagini, figuri de stil etc. (eu nu prea am asemenea disponibilitǎți și, pentru cǎ îmi pare rǎu pentru mine :) și simt nevoia lor, le iau de la ceilalți, în acest caz, de exemplu, am luat o porție de la tine:)).
[Și fiindcǎ tot am mǎrturisit asta, faptul cǎ uneori topica și diverse sintagme mie îmi sunǎ altfel, stau acum și mǎ gândesc cǎ asta se poate întâmpla și din acest motiv, caz în care nu ar trebui sǎ acorzi atenție prea mare exemplului pe care ți l-am dat mai sus.]
Și cu asta închei acest (hmmm...) “scurt” mesaj și îți urez... vânt din pupǎ. :)