Carmen Botosaru

Ți-aș acorda steluțe pentru text și imagine, dar se pare că eu, la nivelul de acces zero la care mă aflu aici, nu am acest drept.

Îi invit însă pe fanii lui Păcală (1 și 2) să nu se piardă pe drum, ci să poftească și să se răsfețe cu povestea...

Fraza “cimitirele\'s teatrul ideal pentru toate poveștile posibile, și surrealiste și horror și chiar de dragoste […]” m-a făcut să mă gândesc instantaneu la textul “Dragostea lui Sanka” al lui Vladimir Sorokin, care este o poveste de dragoste, e șocant de horror și e în cimitir.
Brrr… și am purces la lectură tremurând de… curiozitate. :)
Am remarcat urechea muzicală pe care ai pus-o la treabă ca să redai vorbirea bănățeană.
Umorul e simpatic și benign (și un ratează niciodată ținta), trimiterile la… bibliotecă nu-s o noutate în textele tale :), iar povestea de dragoste la vreme de “fârsta inocenței” e un pretext interesant ca să mai aflăm una-alta despre cronicar.

Ar putea să devină o enciclopedie a sufletului... asiatic, așa cum l-a perceput (înteles?) un european.

Prin urmare: ce a fost înainte și ce a urmat?

duflet = suflet
Diacriticile (in favoarea carora tot perorez) intra la categoria \"fa ce zice popa, nu ce face popa\" :)

Am aflat intamplator de acest eveniment.
De multa vreme m-am declarat fana a scrisului tau :) si am fost sigura ca voi gasi un semn despre tine si pe poezie.ro
Asa a fost, am gasit aici acest anunt si nu ezit nici o clipa sa te felicit din duflet si sa te indemn, da, sa te indemn sa acorzi prioritate scrisului de proza (printre celelalte multe activitati ale tale).
Astept noutatile.

Citind, am avut in fata ochilor imaginile si personajele, foarte limpede si frumos-trist descrise de tine.

Poate ca ar fi bine sa revii asupra textului, sa-i pui diacriticele si literele care-au mai scapat pe ici pe colo.
Iar titlul poate ca e un pic pretentios? Subtitlul mi-a placut mai mult, mi s-a parut mai in rezonanta cu textul.

As vrea sa mai citesc proza scrisa de tine.

O poveste cu totul si cu totul izbutita! O lume pestrita, in care se amesteca numeroase \"imputite de natii\", treburi importante spuse cu multa seriozitate si mult umor. :)
Iar surpriza de final nu lipseste.
Mi-a placut!

Am mai dat o raită azi, tot la întâmplare [spun asta pentru că ajungând eu mai târziu pe acest site, am descoperit o lume foarte bogată aici – chiar dacă nu toate textele sunt absolut literare, totuși multe din ele impresionează prin sinceritate, prin dorința de a transmite ceva].
Revenind la textul \"din tine\" pe care l-am citit acum, mă bucur că face parte dintr-o carte [de fapt, altfel spus, mă bucur că ai o carte, care la ora la care eu sunt aici probabil că a apărut], pentru că mi se par gânduri și ‘recuperări’ valoroase, scrise într-un stil pe cât de deschis și apropiat de cititor căruia chiar vrei să-i transmiți ceva, pe atât de cuceritor.
Chiar asta - îmi dau seama acum - îmi place la textele tale pe care am reușit să le citesc până acum: faptul că îți pasă de cititor, nu ești un scriitor rece, distant, care scrie doar pentru sine, să se așeze mai ‘confortabil’ în această lume, ci vrei să sensibilizezi, să arăți că există lucruri, oameni, stări, amintiri pe lângă care nu trebuie să trecem indiferenți.

Fiecare așezare își are nebunii ei, ca să-i denumesc așa [nu mă refer acum la sensul peiorativ :)]. În Slobozia [Loredana știe :)], Baba Rada era cel mai feroce și sincer denigrator al lui Ceaușescu, prin anii ’80 și ținea discursuri anticomuniste pe străzi [unde și dormea]. Lumea se uita la ea ca la un spectacol și toți își spuneau în șoaptă: \"Că bine le mai zice Baba Rada.\"
Dincolo de dramele lor, poate că oamenii ăștia nu erau nefericiți. Îmi amintesc de Cioran că zicea că cel mai fericit om pe care l-a întâlnit era \"bețivul satului\". La fel și nebunia probabil că te aruncă într-o realitate personală unde fericirea, pusă în alți termeni decât cei accesibili nouă, e posibilă.

P.S. Nu știu ce înseamnă \"A. c.\"

Cred ca ar trebui sa dezvaluiesti mai tarziu faptul ca studentii colegi \"au turnat atâta băutură pe gât Firuței\" incat asa si pe dincolo. Asta in folosul suspansului!
Daca spui din paragraful al doilea lucrul asta, toti cititorii vor sta ok pana la sfarsitul povestii, stiind de la inceput ca totul se termina cu bine. :)

Am citit azi textul tǎu și m-am gândit sǎ-ți spun în prag de alegeri (deși cred cǎ ești cu ochii-n patru), sǎ ai grijǎ cu votarea!
Ai mari șanse sǎ treci de nivelul doi al casei, sǎ nu te mai râdǎ tot poporu\' (nu doar satu\').
Mult succes!

Emotionant text...
Sper sa iti regasesti prietenii de-atunci si sa reinviati, macar pentru cateva clipe, la belle epoque.

Si textul, si comentariile sunt, intr-adevar, emotionante.
Cu toate astea, as zice ca incadrarea ar tine mai degraba de \'Personale\'. Citind, am avut impresia ca e o poveste vie, pe care i-o spui cuiva care-ti sta in fata, ca interlocutor si deci, caracterul foarte oral ii da nuante care nu prea tin de proza literara.
Am citit si alte texte, Elena, si mi-au placut, cred ca ai idei si stii sa observi. Cu toate astea, impresia mea este ca te grabesti un pic, poate ar trebui sa zabovesti mai mult asupra lor, sa le mai slefuiesti [unele exprimari, de exemplu, dau loc ambiguitatilor; uite un exemplu de topica: \"Un timp urmase toate tratamentele prescrise cu religiozitate...\"; de-aici s-ar putea intelege ca tratamentul este prescris cu religiozitate; de fapt, cred ca Anita urmase cu religiozitate tratamentul].
Oricum, cred ca esti o persoana sensibila si bogata, care vrea sa impartaseasca celorlalti ceea ce are. Mult succes!
Si \'La multi ani!\'

Evocarea bunicii, facuta de tine atat de sensibil si induiosator, mi-a adus aminte de \"Copilaria\" lui Gorki.
Foarte frumos...
Dincolo de detaliile specifice, cred ca vietile bunicilor nostri s-au desfasurat cam la fel, adica insotite de destul de multa tristete.
Iar noi, de cele mai multe ori, ne dam seama prea tarziu, cand nu-i mai putem mangaia decat in gand.

Puterea de a astepta si de a avea rabdare, pe care le invoci in comentariul tau, imi amintesc de problema pe care o pui la un moment dat, intr-un alt text al tau, anume aceea a lanturilor. Textul l-am citit cu ceva zile in urma si, impreuna cu toate comentariile celor care l-au citit, au reusit sa ma faca sa raman pe ganduri si sa imi pun intrebarea daca eu as avea un raspuns cat de cat clar, in ceea ce ma priveste. Stiam celebra expresie “Alearga precum un caine slobozit din lant.” Citind textul si comentariile, mi se parea ca ba e asa, ba e altfel, in functie de cum se punea problema si in functie de unghiul din care era privita tema, mai precis de pozitia celui care incerca o privire.
Prin subiectele pe care le aduci in discutie pui pe tapet o problema care naste intrebari (si mai putin raspunsuri la unison). Chiar imi plac textele care lasa finalul deschis, in coada de peste, lasand loc discutiilor.

P.S. Ieri am trecut prin Slobozia (am trecut chiar prin mijlocul orasului, n-am vrut s-o iau pe varianta) si m-am gandit la tine. Poate chiar ne-am intalnit. :)

Este un text pe care eu il deslusesc mai greu, l-am citit cu atentie, dar sunt sigura ca mi-au scapat multe din sensurile incriptate aici.
Mi-au placut insa cateva lucruri, anume ideea de dialog intrebare-raspuns, definitii ale iubirii [moartea in abdomen mi-a sunat cunoscut:)], clipele vietii ca umbre, moartea ingaduita de Dumnezeu doar cand e obosit. Si misterul general in care este imbracat textul intreg. [Poate de-asta e \'Personal\'? :)]
Si ca sa inchei revenind la realitate, exista o scapare mica: \'pe care\' in \'sâmbătă e umbra care o las peste visul meu\', care ar merita corectata ca sa fie un intreg impecabil.

Azi ti-am citit (si) destainuirile.
Creezi imagini foarte plastice (spun la intamplare: \"...cu hainele tot ude, părea mai adus de spate, mai greoi și mai bătrân decât atunci când venise\"), redai foarte bine o realitate trecuta sau prezenta, pui sare si piper cat trebuie.
Sunt doar cateva motive pentru care cred ca merita sa construiesti in continuare.
Bafta! :)
(Undeva, lumea despre care vorbim noi cateodata -ca suntem oarecum complice, nu?:), cred ca se intalneste. Ca veni vorba, te-au omenit babele cu ceva? Macar un covrig acolo, un mar zbarcit, ceva? Nuuu? Oricum, cred ca s-au buurat ca ai strigat la poarta lor. :))

Radiografia căldurii este atât de exactă încât am văzut de-adevăratelea :) obiectele cum se contorsionează sau se scurg topite și i-am văzut și pe don’ șef, fan cuvinte încrucișate și pe cantonier, cocârjați [(fain cuvântul de mult nu l-am mai auzit:)] de căldură.
Mișcări leneșe, nu se întâmplă nimic în afară de faptul că totul arde, dialogul redus la minim (deh!, căldura te amuțește).
Un tablou realizat cu mare artă!

Un text foarte frumos, plin de seninatate chiar si in imaginile care surprind tristetea.
Ca un aparat de filmat care trece lent, circular, atent peste un loc mai putin investigat de privirile, altfel foarte curios-prolifice, ale foarte multor poeti contemporani.
Versurile curg pur si simplu, nimic fortat, nimic construit de dragul de a soca si de a atrage atentia cu orice pret, nimic ostentativ, agresiv.
Desigur, pentru multi acestea nu sunt neaparat calitati. Din moment ce textul nu se afla cocotat pe creasta valului modei care, altfel, reuseste sa ia totul pe sus, intr-un vartej al exprimarilor agresive, care, adesea, nu sunt altceva decat simple vitejii efemere.
Sper ca ciclul \"de la țară\" va continua, cu atat mai mult cu cat e o incercare temerara de a schimba, tematic si expresiv, mersul obsesiv al poeziei (cu exceptiile de rigoare) pe cai din ce in ce mai batatorite, aride.

Am citit proza ta zilele trecute si am postat cateva cuvinte care am văzut că tot întârzie să apară aici. De aceea, reiau pe scurt.
Spuneam că am văzut aievea personajele și că am râs alături de povestitor și de ceilalți ascultători. O să mai fie și un \"Ferdinand se întoarce\"? (eventual \"Ferdinand reloaded\", ca să fim în pas cu vremurile:))

Tablou fantastic, funambulesc, apocaliptic!

Am citit pe nerasuflate. Cand mi-am luat seama, am inspirat repede adanc-adanc, sa nu fac stop cardiac si s-ajung sa fiu sortata pentru reanimare.
Si eu am ramas nelamurita la final. ARD sa stiu: fuma sau nu fuma mama cu pompieru\' pe geam?