Cantoriu Alex

Toți dorm. E șapte ... toți sunt morți de somn. Ici-colo câte-un câine, ce-are limba de un cot Toți dorm. mașinile, iarba, eu de ce nu pot? Toți cască... gura! și rasuflă a nopții

Femeia... Stiu ca ma visezi,si-ti pasa Stiu ca te zvarcolesti noaptea-n pat Stiu ca te scoli cu lacrimi pe fata Si nu ma poti scoate din cap Te las...imi place ca suferi Am suferit si

E una noua-n fiecare zi N-apuc sa se-nvecheasca Iar tu,comod cu ochii verzi Lasi ochi caprui sa te iubeasca Si-acum e una noua Cealalta s-anvechit Mereu cand te desparti afara ploaua E una

Nu întunericul mă sperie, ci lumina Ochilor tăi și înțelepciunea ta Puterea cu care-mi iei vina Și valul care-ntârzie vârsta... Nu mă tem de greșeală, ci de puterea Prea mare cu care sunt

Visul era atat de intens incat nu mi-am dat seama ca insasi transpiratia imi provoca atata frig.Imi placea sa stau cu ingerasul imbracat in verde,dar acum ma vad rastignit in pat cu transpiratii reci

Doi îngeri plâng... suspină-ncet Doi nori se sfarmă, plâng, se scurg Două stele-ncet se strâng într-un buchet Doi tineri sorb un liniștit amurg Doi îngeri cântă... dar nu de bucurie Doi tineri

ai cei mai frumoși ochi când plângi, mereu ți-o spun, mereu când plângi, mereu îți verși năduful într-o lacrimă. în acel moment îți sclipesc ochii a cer senin. în acel moment mă urăsc cel mai

De ce-am visat aseara numai alb? Cum de-am avut un vis plapand? Caci eu mereu te port in gand... Si iubesc tot ce ai tu,si sufletul tau mare Si cand ma uit atent

Când m-au întrebat prima oară ce vreau să fac, le-am zis simplu\"să scriu! \" Cum ce să scriu? sunt bun la orice! dar cel mai mult am scris pomelnice pentru morți. -Nu e destul! -Cum nu este

Să trag un fum din țigara vieții Să trec prin filtru miros de iubire Iar prin ceața neagră să-mi văd copiii Născuți din tutunul ars de-amintire Să trag un fum din țigara suferinței Să-mi ardă

oare chiar poți să-ți aduci aminte de alunița în palmă? chir așa ți-am recunoscut mirosul în vortexul de suflete spre care galopam orbește cu adevărat, lucrurile cele mai frumoase se

ce e întunericul? simt întunericul... îmi dă impresia că-l pot atinge știu că nu este posibil creierul meu știe că am ochi deschiși dar eu parcă refuzam să cred că întunericul era de nepătruns,