deșert senin-aprins, cuprins de soare plâns...

ai cei mai frumoși ochi când plângi, mereu ți-o spun, mereu când plângi, mereu îți verși năduful într-o lacrimă. în acel moment îți sclipesc ochii a cer senin. în acel moment mă urăsc cel mai mult, în acel moment te iubesc mai mult ca niciodată, și atunci totul dispare când ți se luminează fața ca un soare. totul dispare când îmi zâmbești ca o pictură, totul dispare sub adierea ușoară a șoaptelor, în ochii tăi mereu găsesc liniștea unui întreg deșert. în ochii tăi, scântei divine apun, în ochii tăi s-au privit îngeri și-au oftat, sărutul tău îmi vindecă rănile ce adesea sunt o lume- ntreagă. Sărutul tău îneacă un deșert senin-aprins, cuprins de soare plâns... Sărutul tău îneacă un deșert senin-aprins, cuprins de soare plâns... Sărutul tău îneacă un deșert senin-aprins, cuprins de soare plâns...