Camelia Tripon

cenzura s-a ridicat, atunci înseamnă că numărul ales de tine 10(al divinității) și-a făcut efectul...din păcate nu pot repeta comentariul, dar râmâne amintirea noastră ca punte între alb și negru

Mă bucură trecerea ta...mai sînt multe spuse în \"Forța iubirii la români.Dragobete\", dar a fost publicat anul trecut în agonia...mulțumesc și te mai aștept...

Vezi, cuvintele tale sînt mari, mai ales atunci, când eu sînt mereu nemulțumită, vreau mai mult...mulțumesc pentru aprecieri

este Dunărea...albul corespunde lui Apollo, dar de ghicit nu pot, căci deși este plină de armonii...nu rezonez cu înțelesul ei...mi-a plăcut

Tu cu nume atât de subtil...rămâi să armonizezi energiile și să întreții focul săgetătorului, pentru înălțarea spirituală...mulțumesc și culege lumina din adâncul misterios care-ți călăuzește pașii.

Mă bucur că ești alături de mine și rezonezi cu lumina adâncurilor.

\"Din lene n-ai citit comentariile\", iar eu ți-aș răspunde, că așa pot fi liberă în ceea ce-ți voi spune: ai scris cu pasiune despre o lume care ai vrea-o mai bună, în același timp ai refuzat să vorbești de valoarea pozitivă a lenii...marile invenții ale lumii au fost realizate de oameni comozi, care și-au dorit o viață cât mai ușoară.
Când trupul trândăvește, de multe ori mintea iscodește nemărginitul, Socrate n-a dat cu sapa...dar \"lenea\" lui a străbătut eternitatea.
Atunci când spui:\"am obosit\"...tu îți exprimi căutările de a schimba tactica...lenea îți va ascuți minte, atunci vei găsi calea cea mai simplă spre inimile celora pe care îi vrei mai buni...Hasedeu avea o explicație, fiziologică, a așa zisei trândăveli...însă îmi mai pun o întrebarea, dacă este o utopie imorală, ca timpul de muncă să fie doar de opt ore sau unii din noi au învățat să-i judece pe cei care nu muncesc 10-12 ore pe zi, pentru a arunca apoi banii pe E-uri și alte minuni...
Nu poți schimba lumea, ea se transformă singură sub imperiul gândurilor pozitive, deci dăruiește din lumina creațiilor tale și ele vor rodi...cu mulți ani în urmă, în 2002, un eseu, din volumul de grup \" Viitorul ne preocupă\" a spus ceva, fie prin lecturare, fie la nivelul memoriei colective și a dus la o inițiativă legislativă pozitivă...timpul este cel mai bun tămăduitor și sfătuitor...

și nu reușiți să-i vedeți pe cei care nu-și uită trecutul, decât cu dispreț și jignindu-i...oare de ce lumea nu s-ar ascunde sub masca ignoranței, manelelor și a superficialității, ca să nu devină subiect pentru unii ca dvs.? Rândurile dvs. m-au făcut să vă recitesc comenteriul de la \"Eminescu și Grădina Maicii Domnului\"...

să rescrie istoria, așa cum dvs. considerați că puteți actualiza istoriei antice ca și dvs. sensul Mioriței, însă piramida din Paris nu va putea șterge și nici transforma acele informații și subtilități descifrate sau nu de contemporani...zilele acestea o persoană impotantă descoperea un mare adevăr legat de memorie și popor pe care l-ar dori afișat în Parlament...poate ar trebui reținut de noi toți...

prin intermediul rândurilor dvs. lângă așezământul (ruine dacice din curtea casei) care sfințește cu trăinicia sa vibrația cea mai profundă a poetului și ne oferă șansa de a ne contopi cu el în gând și speranțe.

minunată, armonizarea cu regnul vegetal, cu natura și sensibilitățile ei purificatoare...revoluționarul semn de aer...palpită în fluidul...cu...vânt...

dar dvs. vă referiți la ultimii 2000 sau 3000 de ani, perioadă în care apar fie fiul risipitor, fie fraticidul, însă Miorița are rădăcini adânci în primele epoci ale istoriei umanității, în epoca în care se făceau jertfe umane, Avraam urma să-și sacrifice fiul, altul fica pentru izbânda în luptă, mai târziu pentru faptele lui Samuel...poate în aceeași perioadă s-a dezvoltat conceptul de nemurire, care se exprima și prin jertfirea celui mai valoros tânăr. Părintele Galeriu vorbea foarte frumos despre jertfa pe care o practicau strămoșii noștri. Poate în aceste vremuri, când ne-am pierdut încrederea în multe privințe, și poate, și în nemurire, privim totul ca o fatalitate, nu ca un act deliberat plin de speranță, în viața prin contopirea totală cu natura, acea speranță a orientalilor de a se uni cu Grația...actul final spre care tinde întregul univers, înainte de întoarcerea în \"apele eternității\".

dar mândria este înfierată pentru că biserica avea nevoie de oi și cerșetori, oare din umilință Iisus nu l-a ascultat pe cel negativ, oare din umilință a acceptat să fie trădat și prins sau din mândria de a dovedi că este deasupra slăbiciunilor umane?
mândria este strâns legată de onoare...să nu uităm că în istorie au existat și sclavi care au avut suficietă mândrie pentru a lupta ca să se elibereze atât fizic cât și spiritual...

Mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut.
Îți urez ca 2007 să-ți aducă bucurii și împliniri!

mulțumesc și voi adăuga un citat, care are rolul să spună ce eu am evitat să subliniez:

\" Rezultatul conflictului dintre cele două religii pare să fi stat mult în cumpănă. Un vestigiu grăitor al îndelungatei lupte se păstrează în sărbătoarea noastră de Crăciun, pe care Biserica pare să o fi împrumutat direct de la rivala sa păgână.În calendarul iulian la 25 decembrie cădea solstițiul de iarnă și se spunea că este Nașterea soarelui pentru că din aceat punct de cotitură a anului zilele încep să crească și soarele să ardă mai puternic...Evangheliile nu spun nimic despre data nașterii lui Hristos și nici Biserica, la începuturi ei nu o celebrau. Totuși, cu timpul, creștinii din Egipt au ajuns să considere data de 6 ianuarie drept dată a nașterii, și obiceiul de a comemora nașterea Mântuitorului în acea zi s-a răspândit treptat, până în sec. al IV-lea pretutindeni în Orient...în sec. IV(375), Biserica apuseană, a acceptat data de 25 decembrie ca dată a nașterii Mântuitorului...un scriitor sirian, creștin, lămurește:\"Cauza pentru care părinții au mutat celebrarea zilei de 6 ianuarie la 25 decembrie, a fost următoarea. Păgânii aveau obiceiul să celebreze tot pe 25 decembrie nașterea Soarelui, când aprindeau lumini în semn de sărbătoare. Creștinii luau și ei parte la aceste solemnității și festivități. Ca urmare, când Părinții Bisericii și-au dat seama că creștinii aveau o anumită înclinație pentru această sărbătoare, s-au sfătuit și au hotărât că adevărata naștere trebuie sărbătorită în această zi, iar Boboteaza la 6 ianuarie.\"
Citat din Creanga de aur de J.G.Frazer

este chiar îndrăzneț, căci mă depășește...ai o abordare complexă și profundă...așa că am să-mi las imginația să-ți vorbească, căci \"ea\" a văzut crucea, dualul pozitiv verticalitatea masculină(titanii) și orizontalitatea feminină.
Un dual invers ca și în viață, unde în fiecare bărbat este și un suflet de femeie și un suflet de bărbat în fiecare femeie...îmi place pozitivismul prin care reușești să vorbești de demon în sens creator și nu distructiv cum este conceput de unele ideologii...și asta pentru că ai înțeles că sînt părți ale întregului...m-a imprensionat, chiar copleșit articolul tău...totul este sintetizat în subtitlu prin cuțitul (simbolul masculin)ce formează întregul prin materia sa, acel argint \"zămislitor\"....

lumina este și pentru tine, sper ca într-o zi să o poți vedea și tu.

îți mulțumesc și îți urez să ai multe clipe de lumină și armonie atât în aceste zile, cât și în restul anului!

mulțumesc că ai lăsat să cadă o stea peste unul din cele mai dragi eseuri...pt. că am trăit fiecare întrebare,
filonul a fost deschis de Frazer în anii \'80 restul a fost dorința de a dărui un gând de lumină, care sper să ajungă la fiecare, indiferent dacă în tradiția sa există această sărbătoare.

singurătatea nu este un gol, este o formă minunată de a te regăsi, este momentul când spiritul devine liber pentru a crea cele mai frumoase imagini și perspective despre noi și lume...poate uneori ne apasă, dar în același timp ne înalță dacă știm să prețuim momentul...caută lumina în ungherul întunecos al singurății și vei fi mulțumit...