Camelia Silea

Noemi, mă declar plăcut surprinsă de poezia ta cea cuminte lăsată aici. E un semn, o apreciere care mă bucură.

Maria, văd că aceste poezii în care se simte mai mult revolta prind mai bine la public. Dacă te regăsești, înseamnă că am reușit să ating o coardă sensibilă a cititorului și mă bucur.

Tuturor, bun venit pe pagina mea
cu semne sau fără.

Mult drag,
Cami

O poezie de dragoste superbă și, iar, infinit tristă, la final, ca întotdeauna. Dacă și fluturii “lipiți de fereastră”credeau că pe acolo e raiul, poate că unii cred că nu e prea departe de tine, mai ales atunci când își lasă cuvintele să cadă înaintea ta. Foarte frumoasă a doua strofă, rețin o anume siguranță în “te ghiceam în silabele rupte”. Finalul e infinit trist, așa cum spuneam, însă dacă aurora și-a retras luminile, nu e semn că se va face dimineață?
Mult drag,
Cami

Am găsit aici mai multe definiții ale dragostei, într-un registru actual,rupte din viață, mărturisesc că m-au captivat, dar nu numai, ci și mai multe puncte de vedere sau de ce nu, mai multe feluri de a iubi. Mi-a plăcut.
Cami

Petruț, trecerea ta pe aici mă bucură foarte mult, iar semnul lăsat este foarte important pentru mine. M-aș bucura să fie mai multe păreri, aștept și eu să văd cum sunt receptate textele mele, nu le postez numai așa.
Mulțumesc. Drag,
Cami

M-am gândit și eu despre ce fel de întoarcere este vorba. Variante am găsit mai multe, o întoarcere reală acolo unde simți că ți-e locul și-ți dorești foarte mult, o întoarcere în spatiul literaturii, de ce nu, dar răspunsul pe care i l-ai dat lui Teodor mi-a sugerat că este de fapt o întoarcere spre real, așa că, privighetoarea va lua locul corbului, un motiv la care m-am gândit foarte mult, ca și la semnele pe care le-ar putea lăsa această pasăre care vestește, de fapt, moartea. Poate că tocmai despre acest gen de semne, ale morții, vrei să spui atunci când vorbești de prăpăstii. Indiferent de care ar fi acestea, bine-ai revenit. Așa cum spuneai, e bine că te-ai gândit așa.O poezie în tonalități joase, în concordanță, cu sentimentul singurătății, dominant, probabil, în momentul în care a fost scrisă.

Carmen, mulțumesc pentru lectură și pentru cuvintele de apreciere lăsate. Te mai aștept,
Cami

Cristi,
mulțumesc pentru trecere și semn și pentru aprecieri nu în ultimul rând, deși eu nu le consider cum spui tu. Îmi place ideea de izvor, despre care vorbești. Aș fi fericită să știu că sunt mereu acolo, aproape de el.:)
Cami

Multumesc, Tamara, pentru cuvinte și pentru că ai încheiat cu \"mai citim\".
Înseamnă că mă pot bucura de încă un cititor.
Riscante și binefăcătoare, \"amprenta de înger\" și \"lumina\", mă bucur că le simt măcar din când în când. Licoarea e chiar așa fără etichetă, albastră-verde și că e minunată:)
Cami

Imi place dimineata aceea despre care vorbesti si in care, parca, ai revenit. Bine ai revenit.
Retin,
\"iubirea este un gard viu crește precum o iarbă așa îmi spuneai
păsările vin ciugulesc semințele de dor atunci pietrelor noastre le cresc aripi albe\"
La multi ani,
Cami

Mi se pare un text foarte concentrat.
O luntre ( fără să vreau mă gândesc la cea a lui Caron) făcând trecerea între universul real și cel al artei și venele sunt deschise, sufletul parcă devine un port în care dragostea va ancora cândva.
Eu așa am văzut-o,
cu drag,
Cami

Remarc finalul

fiecare scîrțîit de pas
un fior fin dureros înlăuntru
ca un strigăt-ecou:
cîndva am fost și eu
un fulg

Mi se pare interesantă această reiterare a unei experiențe dintr-un alt punct de vedere, acela al contopirii cu universul, fiind o parte din el.
Cami

Mi-a plăcut mult titlul, inclusiv ideea de echivoc pe care eu o văd acolo și în finalul poeziei.
A rosti cuvinte mari, sau nu...a pecetlui o lume sau chiar un destin, sau nu...trebuie să ai puterea să alegi.
La mulți ani!
Cami

Adrian, Ecaterina, Petruț, mulțumesc pentru aprecieri și, mai ales, pentru stea. Mă bucur să vă găsesc aici pe pagina mea și vă mai aștept.

Petruț, dacă ar fi să elimin ultimele trei versuri, mie mi s-ar părea neterminată poezia.

Mă voi gândi la tot ce mi-ați scris.

Ecaterina,
într-adevăr \"și-apoi\" urma să fie un liant al ideilor.

Și nu în ultimul rând, Mihai Tița,
mă bucură semnul tău lăsat aici.

Tuturor,
mulțumiri pentru bunăvoința lecturării poeziei mele.
Cami

Petruț,
mă bucur că eram pe aproape și că ți-am văzut comentariul la timp.
Mulțumesc pentru părere, nu mă ambalez, stau de obicei binișor și crede-mă învăț tot timpul.
Cu gânduri bune,
Cami

Ela,
repet, n-am vrut sa supar pe nimeni, dar s-a intamplat sa treaca si trei zile, cred, (poate am exagerat cu saptamana, scuze!) pana a aparut un text si un comentariu pe care l-am facut n-a mai aparut niciodata. Cred ca pe acesta il asteptam de fapt.
Eu spun despre ce se intampla cu textele mele aici.
Poate ca texte altora apar in 5 minute, ale mele nu. Stiu sigur, n-am 15 ani, altfel n-as spune-o.
Cu stima,
Camelia Silea


Laurentiu,
cred ca sigur in istoria literaturii sunt multi care au lasat biografisme, asa cum spui tu. Eu nu vreau sa provoc aici vreo controversa aici, pe pagina mea, dar daca tot ai zis, trebuie sa-ti spun ca si eu, daca vreau, pot sa nu vad nimic intr-un text(de-al oricui) sau, daca vreau, pot sa vad foarte multe lucruri care sa ma intereseze. E subiectivitatea, normal si uneori e foarte mare. Noi vedem intr-un text ceea ce suntem noi de fapt, o latura sau alta a noastra, ceva care vibreaza sau nu pe frecventa noastra de unda. Asta e diferenta. Imi pare rau ca tu spui ca nu e nimic interesant acolo, eu nu caut sa epatez pe nimeni, scriu doar asa cum simt.
Stiu foarte bine care e numele meu si orasul in care traiesc. Si nici nu sunt clona, sunt doar eu.
Probabil ca asta e diferenta pana la urma.
Iar texte cu alta tenta care ajung uneori validate pe prima pagina, din punctul meu de vedere, nu pot fi considerate literatura.Dar e parerea mea.
Sa nu devalorizam insa altele, mai la locul lor, doar pentru ca ni se par noua nu stiu cum, neinteresante. Posteritatea ne va arata si noi nu vom mai fi ca sa judecam.

Cu cea mai aleasa consideratie,
Camelia Silea

Paul Bogdan,
iti multumesc pentru cuvinte.
Daniel Gherasim,
mi-ar prinde bine sa stiu care e balastul. Eu nu ma supar daca critica este obiectiva, macar asa in limitele subiectivitatii noastre, dar vreau sa spun ca acest text sau altele,pe care le-am retras, pentru ca nu-mi place sa le vad la atelier(sunt foarte critica fata de mine), asa simple cum sunt si cu biografisme, au fost destul de bine receptate prin alte locuri si atunci eu nu mai inteleg nimic...subiectivitate da, dar nici chiar asa. Si sa fim seriosi cu biografismele...
Nu inteleg de ce poezia ar trebui sa aiba neaparat o alta tenta, asupra careia nu voi insista, dar care se regaseste de multe ori aici, pe prima pagina, la texte acceptate.
Inca o data va multumesc si astept pareri cat mai detaliate, luati bisturiul, macar sa stiu ce sa tai.
Cu aleasa consideratie,
Camelia Silea.

Si inca ceva. Vreau sa intreb aici ce rost mai au comentariile care sunt validate dupa o saptamana si pe care nu le vede autorul la timp?
Mi s-a intamplat si mie.
Numai bine,
Camelia

Bună seara!
Nu doresc să supăr pe nimeni, dar este a nu știu câta oară când un text de-al meu rămâne la atelier fără nici o explicație, așa cum ar fi, de altfel, normal, în limitele regulamentului. Cred că ar fi mai constructiv dacă totuși ar fi lăsate acolo câteva cuvinte, o recomandare. Dacă un editor- nu știu cine sunt editorii- nu poate face asta, aș dori să citească mai întâi mai atent textele mele.
Cu stimă,
Camelia Silea

Mulțumesc, Petruț Pârvescu, pentru semnul pe care mi l-ai lăsat, cu scuzele de rigoare pentru că l-am observat atât de târziu.
:)))
Cami

Andreea,
chiar dacă nu e cum te așteptai, poate, mă bucur că te-ai oprit să lași câteva cuvinte și îți mulțumesc pentru răbdare,pentru sugestii, pentru urări, nu mulți o fac,
so,
poate odată va fi da.
Te aștept cu orice părere.
O seară plăcută,
Cami

Ioana,
îmi place mult titlul, e deosebit.
Din prima secvență, remarc cea de- a doua parte a ei:
ca o inimă la care ne-ntoarcem
și care ne azvârle mereu...
Cami.