despre cutremure și eclipse de tine
mă ascunzi într-un colț de gând îmi spui sunt bine în rest mai scrii uneori definiții despre vânt parfumuri de vieți netrăite te mai udă câte-o cascadă pe mail și tu știi că sunt peșteri acolo
miraj
din cinci în cinci minute jefuiesc timpul acesta apoi mă cuibăresc tiptil în mine mă strecor picătură cu picătură o figură fantomatică își râde de mine nu de mult întrebam de mine pe străzi
viața-n diagonală
între două ploi torențiale treci strada în diagonală nu te gândești la nimic tocmai de-aia în plasă o pâine un pachet de unt și relativ liniște într-o zi era să te calce trecând în
rutină
ne așezăm tiptil pe capul fiecărei dimineți ba mai mult nedespărțiți de ceașca de cafea nu uităm de scobitorile pentru ochi periuța pentru retină ștergem totul frumos cu buretele și-o luăm de la
pictograme (4)
nu toate pădurile sunt ce par a fi pe dinafară chibrituri arse lângă o candelă de ceară seara dansează în peșteri căpcăunii și monștrii de gheață care răpeau răsărituri cad pe acolo târziu ploile
pictograme (3)
drumul era anevoios și puntea-i adânc crestată în suflet în jurul ei încolo și încoace vântul drumul era alunecos pătrundea umed în carnea-i aproape mușcând îi veni în minte brusc -
pictograme (2)
ajungea întotdeauna mai târziu nici nu știu dacă o să le descopăr întotdeauna își spunea - lasă paginile acolo, așa, întortocheate și așteaptă să vină vremea și lungă așteptare venea
pictograme (1)
și-apoi răsărise acolo în margine într-un loc o idee lângă ea un leandru crescuse alb și-așa de frumos că se minunau și îngerii apa era atât de limpede încât puteai să ghicești foarte
și se scuturau caiși în urma lui
unde locuiți dumneavoastră m-a întrebat într-o zi după multe priviri insistente și drept înainte și ușor la stânga i-am răspuns nepăsătoare și se scuturau caiși în urma lui tot mai departe nu
despre dimineți ce sunt
nu neapărat îmi răspund tăcerea nu e neapărat un răspuns negativ și ce ne-am face apoi cu toate enunțurile eliptice cu anacoluturi și discontinuități mai mult sau mai puțin sintactice și totuși
cascade
atunci dintr-odată între genele mele au început să crească munți nu mai spune nu mai spune simțeam glasul tău în urmă șoptit printre gânduri ochii mei pendulau printre văi căutând
cascade
și niciodată n-am știut că al nouălea cer e-atât de-aproape începe-n fiecare dimineață c-un zâmbet și încă vreo sută de-ntrebări la care nu-mi rămâne decât să reflectez mult timp de obicei se
cascade
hei tu de colo cel ce dormi nu mai sta așa ca trăznit mai bine dezleagă-mă de-aici și vino vino și tu cu mine pe vânt pune ceva pe tine e rece acolo printre nori veșnic se va aduna ploaia să
cascade
ca-ntr-un joc ca-ntr-un joc ne vom freca palmele una de cealaltă apoi una o vom pune pe inimă alta pe o piatră și una a treia nevăzută și neștiută ne va ține în ea sufletele ca pe-un lichid
cascade
ploua și atunci și lumea era un trandafir în lumina reflectorului sau a becului de iluminat public mă gândesc dacă nu cumva mai e ceva întotdeauna după frunzele căzute peste mașinile din
cascade
dincolo de prăpăstii se pierd toate temerile și înfloresc copaci desenați în noapte târziu aripile luminează prelung ca o urmă de zâmbet peste vechi îndoieli se așterne tăcerea și acum e
cascade
și da aș fi vrut să fie altfel să trec mai cu ușurință prin lume prin viață să pot să nu mă opresc uneori să nu ascult nimic să nu observ să nu privesc să merg doar înainte să nu simt să nu-mi
cascade
și să dai pe ușă-afară toate zilele în care te gândeai mai mult sau mai puțin cum să mai pui un strat de rimel ca să schimbi fața prezentului poate și puțin ruj nu prea mult să nu ajungă să fie
cascade
se face seară peste oraș peste ferestrele care tac acoperișuri albe urme există un fel de-a iubi soarele ca pe-un zâmbet există un fel de-a iubi florile un fel de-a iubi începutul unei
cascade
se-ntâmplă uneori să faci și gafe să confunzi zilele săptămânii noaptea cu ziua vârsta lui să crezi că poți mânca iaurtul cu furculița și peretele în loc de unt pe pâine că tot e alb se-ntâmplă
colind
în noapte sfântă noapte-aleasă cu flori de măr și leru-i ler vă fie viața luminoasă vă fie-aproape Dumnezeu în ieslea Lui cea minunată stă pruncul sfânt înfășețel și Maica Sfântă Prea-Curată și-un
cascade
s-a umplut orașul de lumini îmi spun e o plăcere să ieși pe stradă seara pe cuvânt ornamente ghirlande becuri de tot felul pe unele am reușit să le văd așa în treacăt printre prețiozități rare
cascade
aș vrea să-i spun mereu îmi pare rău fiecărei zile ce trece prin mine când mai adânc când la suprafață gustul ei rămâne amar printre dinți undeva în subsidiar prin cerul gurii n-am ce face deci
desene
eu sunt aici el e dincolo și multă vreme n-am crezut că liniștea poate striga parcul e gol fără iuli și camera pustie fără ea oricum nu e bine mă gândesc că întotdeauna așteptăm ceva unii să
despre cum să te scriu
am să te scriu încă o dată și o să rămâi acolo într-un prezent fără prea multe note explicative și fără fotografii inutile doar așa exact așa sau mai bine între două silabe dacă nu știi e
valuri roșii
nu mai visez de mult valuri roșii dacă o să adorm o să-ncep iar să-mi caut culorile sau să le pierd nici nu mai vreau să visez începe să devină obositor dacă o să închid ochii n-o să mai văd nici
eu trec așa în fiecare zi
eu trec în fiecare zi așa aproape neobservată înainte să plec îmi caut ochelarii apoi cheile rătăcite întotdeauna așez apoi toate filele în ordine și îi cert pe ei ba că una ba că alta seara
extaz
mă uit la ceas e 10 fix și încep într-un timp trimiteam mail-uri la o adresă aproape cunoscută culmea e că primeam și răspunsuri apoi am învățat să nu mai aștept nimic ca să uit îmi torn un ceai
portretul meu din privirea ta (2)
“Când cineva nu înțelege o privire, cu atât mai mult nu va înțelege o lungă explicație. “ Proverb arab spune- mi ce culoare are un gând de- al tău noaptea târziu și cum se conturează mai bine
plânsul crucii
mi- am luat inima încă bătând și-am răstignit- o pe Muntele Golgotei în locul ei de atunci stau seara și ascult cum un înger bate toaca peste plânsul crucii
alfabetul sentimentelor
alfabetul nu era decât o hartă în loc de orașe în fiecare punct creștea câte un copac cu sentimente înflorind ramuri peste forme tot mai ciudate de relief peste un braț al lui A se răsfrângea
