Poezie

cascade

și

1 min lectură·3 ianuarie 2008

Mediu

și să dai pe ușă-afară toate zilele în care te gândeai

mai mult sau mai puțin cum să mai pui un strat

de rimel ca să schimbi fața prezentului poate și

puțin ruj nu prea mult să nu ajungă să fie ca o mască

să aibă undeva în străfunduri măcar o urmă de față

și să speli toate așternuturile să iei toți paianjenii

toate pânzele de fapt de orice fel ca să nu mai dai cu capul de ele

și să dai totul din tine să pui viața ta pe o tavă de inox în care

ea să se privească pe ea

așa urâtă hâdă frumoasă curată sensibilă senină

și să te prefaci să zici că nu-i nimic așa

doar lumea doar lumea

un moment e gata portretul robot al sfertului academic

păstrat de pe vremea așteptărilor

și să plângi și să râzi și să suspini și să-nghiți

de la lacrimi la bucurii și

și să caști gura să spui bună-dimineața vorbelor tale

înainte să le rostești înainte să spargi moara cu piatră cu tot

nu e nimic sunt doar frunze

au fost cândva pe ramuri în copacul cu șapte aripi

acum sunt doar frunze

și

002.560

Camelia Silea. “cascade.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-silea/poezie/1761367/cascade

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.