despre veri care nu țin mai mult de trei luni

de mult nu mai vreau să scriu poezii cuminți nu mai merg la întâmplare pe străzi nu mai caut fântâni arteziene trec doar așa ca zilele verii acesteia calde prin luna lui august mă joc cu privirea atenție dar atenție cum îți permiți mă întreb deseori și nu-mi răspunde nimeni nimic niciodată cine să fie acolo dincolo să-mi răspundă mie la toate și cine sunt eu să-mi tot pun întrebări de mult nu mai vreau să scriu poezii cuminți nu mai aștept flori răsăriturile mi le desenez pe farfurie din bucăți de ciocolată mă bucur însă când primesc acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond nici nu eram foarte pretențioasă dar viața nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii chiar dacă treci mereu cu mâinile-n buzunare chiar dacă nu te uiți niciodată atent spre cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint tot vor trebui să plece curând verile nu țin mai mult de trei luni niciodată niciodată niciodată