Camelia Petre

Multumim:)
Si tie la fel:)

Sunt de aceeasi parere, observ idei, imagini interesante. Cred ca poemul ar putea curge mai frumos daca n-ar exista abundenta de semne de punctuatie, ma refer ca s-ar putea incerca o alta exprimare, ca in vorbirea curenta, chiar cu riscul de a se apropia de proza; adica poetul sa nu incerce sa forteze asezarea cuvintelor doar de dragul de a se exprima intr-o anumita forma poetica.
sunt cocori albi, de sidef
Lore imi pare ca iti exprimi liber ideile. Foarte bine! Lasa-ti si vorbele sa curga la fel de liber, fara fortari si mai incearca sa surprinzi imagini in fraze ori propozitii mai scurte.
Mult succes in continuare!
Am sa mai trec.
P.S. ufff, sigur ca pot fi acuzata de subiectivism

pe pleoapele tale tremură zorii
ai gust de cafea și iubire
ești chiar tu?
inima mea
Si cand ma gandesc ca m-am trezit dimineata gandindu-ma ca astazi va mai trece doar o zi ca orice alta zi...frumusetea cuvintelor, a gandurilor, aceste versuri, m-au pus pe picioare, pornind astfel cu un zambet in suflet si pana diseara mai este drum lung...iar eu deja am un motiv de tandrete...si ma imbat cu cafea si iubire... Ce ma bucur cand citesc ceva frumos!

Draga Elena, scrii niste poezii foarte frumoase in care constat existenta a doua planuri pe care le imbini intr-un mod placut; surprinzi astfel o realitate fizica careia ii atribui un mesaj launtric, o traire interioara,...\"Sufeream în cuarțul zăpezilor căzând\"...aproape fiecare vers l-as putea zugravi intr-un singur tablou, fara insa a pierde din continutul textului, imaginile imi apar succesive, zugravite intr-un mod sensibil, iar la final traiesc uimirea unui singur peisaj...aici zapada peste ora

o poezie cu imagini sensibile si duioase de primavara in care poetul a surprins in cateva cuvinte, muzicalitatea unui Martie verde cu nuante de suflet alb si rosu...

mamăăă ce de lume bună s-a adunat aici! să vedem, mai întâi a fost ecoul, ori ba nu, mai întâi a fost ideea, ori poate a fost cuvântul...androginul... \"Desi nu ti-a iesit tabelul mult visat rahat...:)\" așa este, aveam o altă viziune de aranjare în pagină, însă mai am de învățat cu codurile html, dar poate că a ieșit mai bine așa, cum mi-a spus mie cineva că poate altfel ar fi fost facilă.
cât de mult mă bucură trecerea și părerile voastre!
P.S. Lavinia, mă gândesc, mă gândesc:)
Dan, Claudiu, Pavel, Vlad, Eugen, Elia, Lavinia, Cristina, Elena, sunt încântată, mulțumesc.

din oglinda, cu imagini sau fara, cu multumiri voua, ma bucura ca ecoul a lasat o umbra acelor cuvinte...asa este, am incercat ca cele doua forme sa aibe sens separat, dar cel mai mult am lucrat ca impreuna sa sune intr-un anumit fel, asa cum ati observat si voi.
multumesc:)

Bau-bau:))
Ha, am citit, am ras, am citit iarasi, am ras...na ca numai stiu cand m-am oprit din citit, ca am ramas cu zambetul pe buze de la povestirile tale.
Si cand ma gandesc ca tu faci sa se intample toate aceste lucruri haioase! Nu stiu cum iti reuseste, insa viata nu-i plictisitoare cand e vorba de povestirile lui sache.

poezia este frumoasa, cu imagini abundente. sunt cateva mici corectii asupra carora as dori sa iti indrepti atentia: \"Lânga ele imi voi vedea\"; dupa fiecare semn de punctuatie spatiu, nu inainte; uff si daca ai reusi sa scrii toata poezia cu caractere romanesti, mi-ar face citirea mai usoara:)
\"(in acuri albastre)\", oare cum vine?, desi stiu ca nu trebuie sa existe intrebarea ce a vrut poetul sa spuna...dar oare cum vine?...are legatura cu injectatul sau se vrea a fi o conotatie?...dar asta e doar o curiozitate.
in rest e bine.

intre timp ai modificat poezia, chiar imi place, cu riscul de a ma repeta spun ca e frumoasa.
draga daniel, te rog frumos sa nu comentezi sub textul unui autor decat parerea ta proprie si personala despre scrierea autorului respectiv fara sa te legi de modul in care au comentat altii. eu nu ma pricep sa fac comentarii literare, eu sunt cititoare si cand imi place ceva o spun, atat. iti multumesc pentru intelegere.
P.S.: sa ma scuze trandafirasul ca am comentat acum pe langa text.

...si te-ai regasit pana la urma:)
frumoasa poezie!

Orice ar fi zboara trandafirule! Asa cum versurile tale ma inalta in fata unui rasarit de soare cu cerul acesta \"albastru-sihastru prin radacinile rasucite de sapte ori prin cele patru anotimpuri\"...m-am adapostit in spatele acestor versuri frumoase, raman aici...\"mai bine trec un fir subțire de vânt\" acest vers l-as vedea exprimat in alt mod, cumva sa se ridice la frumusetea celorlalte (e doar o parere subiectiva chestia asta cu versul)...in rest poezia e frumoasa cu tonalitati abundente de sensibilitate.

Prietena ta din poveste are dreptate. Traind in trecut nu facem decat sa pastram noroiul pe talpile noastre care, atunci cand se usuca si nu este curatat pana la o noua ploaie de amintiri, ne vom trezi acoperiti de acelasi trecut...si iar...ca intr-un labirint.
\"Trecut, trecut, viitorul cand va trece te va regasi trecut...?!\"

E liniste iarasi? Linistea e cea care iti sopteste dimineata despre o noua zi, atat de tandru ca iti vine sa iesi asa in papuci si in pijamale sa razi la soare si sa te miri ca soarele rade si el la tine. Linistea e cea care te poate arunca din pat, stand drept, cu pieptul mare, respirand bucuria clipei prezente, ori absente...

Am asteptat mult ca fiecare clipa
sa-mi desprinda ceasul banal din visul noptii,
uite ca acum imi bate aiurea secundarul
un tic pe stanga, un tac de dreapta
(am asurzit chemarilor din mine)
Opreste-te! Nu-i drum incolo!
Nu vezi ca zorii zilei sunt aici
prin tamplele acestea stravezii,
prin mintea asta ratacita
vom crede intr-un prezent
gonit de timpi ce nu-si au locul
intr-un trecut umil ori viitor banal.
Opreste-te! Nu aparti acestor lumi,
ci doar prezentului mangaietor
mai poti iubi...

Prietena ta din poveste are dreptate. Traind in trecut nu facem decat sa pastram noroiul pe talpile noastre care, atunci cand se usuca si nu este curatat pana la o noua ploaie de amintiri, ne vom trezi acoperiti de acelasi trecut...si iar...ca intr-un labirint.
\"Trecut, trecut, viitorul cand va trece te va regasi trecut...?!\"

E liniste iarasi? Linistea e cea care iti sopteste dimineata despre o noua zi, atat de tandru ca iti vine sa iesi asa in papuci si in pijamale sa razi la soare si sa te miri ca soarele rade si el la tine. Linistea e cea care te poate arunca din pat, stand drept, cu pieptul mare, respirand bucuria clipei prezente, ori absente...

Am asteptat mult ca fiecare clipa
sa-mi desprinda ceasul banal din visul noptii,
uite ca acum imi bate aiurea secundarul
un tic pe stanga, un tac de dreapta
(am asurzit chemarilor din mine)
Opreste-te! Nu-i drum incolo!
Nu vezi ca zorii zilei sunt aici
prin tamplele acestea stravezii,
prin mintea asta ratacita
vom crede intr-un prezent
gonit de timpi ce nu-si au locul
intr-un trecut umil ori viitor banal.
Opreste-te! Nu aparti acestor lumi,
ci doar prezentului mangaietor
mai poti iubi...

\"O aripă de jad
alunecă, surâzând,
peste bătaia de joc
a unui cuvânt
ce se zbate
în libertatea
de a nu fi el însuși.\"...lacrimi spicuite din \"preaplinul tacerii\"...frumoase versuri

S-au ivit zorile.
Ma vor gasi dormind
fara vise, alba;
luna imi va opri
gandurile noptii
lipite aiurea
din strigate surde.
Coastele dor pe un singur ritm acum,
sunt muta doar de-o secunda
si-au inceput sa se stranga incet
ranile din brate
pe langa tine.
Poate ca maine vom regasi aici
linistea pierduta
al fiecărui suflu
desprins din univers.

inchide-te frunza, ba mai bine zideste-ti crengi uscate pe brate, pe vise, pe nori si pe soare...e lumea stramta acolo la tine? dar aici e munte, e mare? ori totul e doar o iluzorie departe...de timp?
nu spune nimic, caci nimic spune totul, nu-s soapte sunt valuri si timpul va rechema totul intr-o singura clipa; aievea un strigat, un clopot nebun mai bate ca un ultim ramas bun...doar elful blond si cu sfetnicul negru, doar ei raman pe taramul povestirilor, pe drum...
(ufff, cine te-a suparat?)

Sensibila, nascuta intr-o lume a imaginarului in care fiecare peisaj apare surprins in doua-trei magice cuvinte. In parte te regasesti, in parte visezi, in parte ratacesti ca si umbra aceea imaginara, departe de toata aceasta agitatie...caly, cat de mult ma bucura revenirea ta!
In rest, cred ca am aceeasi usoara nedumerire ca a lui Razvan.

Sensibila, nascuta intr-o lume a imaginarului in care fiecare peisaj apare surprins in doua-trei magice cuvinte. In parte te regasesti, in parte visezi, in parte ratacesti ca si umbra aceea imaginara, departe de toata aceasta agitatie...caly, cat de mult ma bucura revenirea ta!
In rest, cred ca am aceeasi usoara nedumerire ca a lui Razvan.

Foarte frumos drodule! Mi-a placut cap-coada.
O poezie expresiva, frumoasa si bine legata.