Camelia Petre

Draga Cristian, ai intuit foarte bine, aproape ca m-ai lasat pe mine fara alte cuvinte, fara alte explicatii, insa se pare ca mai trebuie sa raspund la o intrebare. De ce tace OMUL?
La final, cand viata se pare ca si-a urmat cursul firesc, suferinta omului cred ca este transferata pamantului, din om ramane doar tacerea. Si aici tacerea poate avea mai multe intelesuri: contemplare, odihna, liniste, etc.
Pamantul cuprinde, preia suferintele, prin el se recicleaza viata...la o singura intrebare nu cunosc raspunsul, anume suferinta, care eu am observat ca este reala si individuala, ascunsa de catre fiecare in parte...
TINTA spre care se indreapta ruga OMULUI este chiar DUMNEZEUL din SUFLETUL sau., da:)
Multumesc pentru vizita si pentru comentariu.
Numai bine si la recitire.

Nu pot sa trec nepasatoare peste aceasta poezie. Ceva imi scapa (sa fie oboseala acumulata peste zi, la ora asta tarzie) un inceput bun, captivant, insa cam de pe unde incepe \"domnita\" sa vorbeasca, parca nu-mi mai place, se rupe un pic firul poeziei, ori cred ca nu-mi place chiar raspunsul ei (e doar o parere)
Observ ca ai evidentiat niste cuvinte: intrus, femeie, rai, pom, adevar, nimic; ceea ce ma duce cu gandul, ca acest text mai are un mesaj, ascuns, cumva cu trimitere la geneza...cate polemici au mai fost pe marginea genezei! Scuzam femeia, sarpele sau pomul cunoasterii (care in unele locuri, timpuri, apareau ca trimisi ai domnului, vezi \"arborele gnozei\" de Petru Culianu) ...si nimicul? pai se pare ca din nimic a creat Dumnezeu lumea...cine stie?
Poeziile tale sunt cu trimitere la biblie, nu-i rau, e doar o constatare
Numai bine si la recitire:)

George iti promit ca am sa fiu razbunatoare doar in momentul in care n-ai sa mai treci sa-mi lasi comentarii.
Cat despre polemica voastra, am sesizat-o cam de cand ti-am lasat mesaj la poezia ta \"cotidiana\" cu abonatii connex care nu raspund la telefoane si alte secvente gen \"scary movie 4\":)))...te astept oricand si te asigur ca acest comentariu al tau negativ (?) e constructiv pentru mine.
Vasile, nu m-am suparat:), v-am citit poeziile si comentariile voastre; astept cu sufletul la gura continuarea...va urmaresc:)

am uitat sa te rog sa te explici de ce ori unde sau cum ti se pare ca poezia lasa de dorit...mai multe amanunte te rog
mersi:)

Draga George, multumesc de trecere. Pot sa spun, cu mana pe inima, ca orice, dar orice parere, sugestie conteaza pentru mine. Ma intereseaza foarte mult reactia ori senzatia pe care o lasa poezia in general...plus altele...insa acum ma vad nevoita sa te contrazic in legatura cu versul cu pricina, din care eu am inteles ca pe tine te duce cu gandul la manele...aaauuuuuuu, imi pare rau dar daca rupi un vers dintr-un context si il lasi supendat de \"lustra\" probabil ca nu pare mai frumos decat lustra...si ai luat cel mai banal vers...dar mai am si altele care nu sunt banale, parerea mea...dar cel mai mult ma interesa ce ai inteles, ce senzatie, daca a fost, ti-a trezit poezia, daca intelesul pe care am vrut sa-l transmit a fost perceput, si acest lucru nu il iei dintr-un singur vers...
Oricum...abonatul connex nu e...bau...ce e poezia?
George, te mai astept, sincer, sincer:)

Cu alte cuvinte, astept sugestii si pareri in continuare, de orice fel, sper ca nu m-am contrazis aici, insa incerc un alt stil, ceva care sa ma defineasca mai bine si am nevoie de comentariile voastre.

Va multumesc

sa-l iubesti si sa te iubeasca la fel, asta da realizare...asta iti doresc si tie, care ai sufletul verde si frumos ca primavara (decembrie?), asta doresc la toata lumea!

Claudiu, in oglinda? tu stii...oricum, nu pot decat sa ma bucur de \"vedenia\" ta si de versurile lasate ca semn al trecerii, ma bucur pentru ca asta inseamna ca undeva, cumva, cuiva, cuvintele mele au trezit o anumita senzatie.
Geta, ce surpiza placuta este mesajul tau! Cred ca daca ne-am asemana cu muntii..cred ca e o intreaga teorie...am fi drepti, bravi, semeti, ca ei...ori am fi munte, si atat!

Corina, ma bucura vizita ta nespus de mult:)
Muntele, natura, pamantul care inghite multe, chiar si greselile omului, iarta sau poate ne place noua sa credem ca iarta...
Multumesc pentru sugestie, am sa ma gandesc asupra cuvantului respectiv.
Te mai astept.

pe mine m-a amuzat tare mult poemul tau
vorbesc cu fotografia ta de trei zile
sau
ou est tu mon amour?
telefonul imi repeta mereu aceleasi cuvinte de care-am inceput sa ma tem
abonatul conex nu poate fi contactat reveniti mai tarziu
sau
nu mai e mult pana maine dimineata ii spun
nu mai e mult si se duce dracului si ziua aceasta
...imbinata pe alocuri cu anumite figuri de stil...este interesanta, mie asa imi pare.

Textul este tare bun si ma bucur ca nu te-a parasit umorul, macar, ca altfel si mie imi pare dedicat petei...chiar daca il pomenesti pe ochila cel haios, mesajul este mai mult pentru peta, pentru simplul fapt ca toata invizibilitatea dorita iti reuseste si fara formula apei doar in preajma ei.
numai bine si la recitire!

Draga Cristian, m-ai intuit ori citit printre randuri foarte bine. Ma bucur cand reusesc sa ma mai fac si inteleasa...dar cel mai tare m-a bucurat moto-ul tau: :\"LUMEA-I VESELA SI-I TRISTA
ALTA LUME NU EXISTA.\"...mi-a mers la suflet:), multumesc!
La cat mai multa fericire si tie!

Daniel, mie nu-mi ramane decat sa iti multumesc pentru trecere si pentru versurile tale frumoase pe care le-ai lasat aici, in pagina mea, inseamna mult pentru mine.

Da, si eu cred ca este bine. Aceasta dezordine este doar o aparenta. In realitate e un zbucium interior, pe care Mihai l-a zugravit in niste imagini deosebite. Finalul imi pare o regasire a sinelui, maturitateși sărutul primei nopți/în care aveam/să înfrunzesc.

Multumesc prietene drag pentru gandurile tale incurajatoare...
ha ha ha, o curca care rade in hohote?
nesabuita am fost eu pentru ca am jucat rolul uneia plouate;)

poezie sau iubire sau muza cu imagini deosebite. abundenta de peisaje dintr-un martie iernatic descopera, la final, un suflet unit cu pamantul si cu duhul sfant.

La multi ani prin agonii, prin poezii, copila sa ne ramai, sa infloresti si mai tare, sa razi, sa te bucuri, multa inspiratie in continuare!
te pup,
CP

duios, nostalgic...incredere si curaj.
Fug acum sa-i spun mamei cat de mult o iubesc, sa-i spun tatalui la fel.
Ce gene lungi au mai plans ei? Ce lacrimi tandre au preschimbat in ani si zambete si amagiri si urcusuri si...si timpul cand a mai trecut?
Doamne, ce dor mi s-a facut de ei!
Mi-ai amintit ca am o fereastra de deschis, de graba.
Iti multumesc Lelia, tu cu gandurile tale duioase, nostalgice, increzatoare...!
Curaj, imi spun! Iti multumesc!

Lavinia, imi pare rau sa te simt suparata. Pe mine m-a incantat atat de tare acel acasa (bold), finalul mai precis, ca egoismul din mine a omis sa mai gandeasca si la ochii celuilalt.

this is the end
my only friend
(bold)
Si totusi la plecare reinvie ceva in ganduri, in sperante, in bucuria regasirii, acel acasa, bold, acasa, bold, casa, casa, casa...

Mi-am impletit versurile tale de tample, imaginile sunt frumoase, ba m-am amagit si cu aerul acesta de neputinta...eu am remarcat foarte tare finalul poemului, mi se pare sugestiv, in sensul ca se descopera intr-un mod magic cheia poemului.