Iubire de martie

Iubire de Martie, cate una pe luna?
E greu parca sa patrund in misterul cuvintelor tale, mai ales ca totul pare rispit in umbre, doar vantul cu ironia lui, mai vantura cate-un cuvant aruncat spre neant de catre fulgii de nea. E chiar iubire sau doar imaginea unui vis de iubire?

Realizari:
mimetic, clătesc vorbele tale în aur,
izvoarele-ți curg unde au cerbi de mers,
Sufletul tot s-a pogorât până-n geam,

poezie sau iubire sau muza cu imagini deosebite. abundenta de peisaje dintr-un martie iernatic descopera, la final, un suflet unit cu pamantul si cu duhul sfant.

Maria, nu sunt eu vreun Barbă Albastră, deși nu mi-ar strica. Una pe lună, una pe pământ...
E o iubire față de luna martie, careia îi simt gamba ploilor aplecându-mi grumazul, este o iubire din care cel mai mult îmi place plecarea. Poate tocmai de aceea despărțirea este senină. Cred ca și tu ai dreptate, cum bine zicea rabi, fiecare are, este mai mult o dorință de iubire, o formă prea calmă, fără patimă. Ca o liniște înaintea furtunilor de aprilie.
Cami, asa am simțit și eu ca se vede din afară, în oglindă. E un peisaj, mai mult, o împăcare cu mine însumi. Și cu duhul sfânt.
Mulțumesc, la bună citire.

Dan,
Poezia ta respira dragostea pentru iarna, natura, martie, univers, toate se transforma firesc in duh sfant. Mi-a placut foarte mult \"cuiele crucii s-au smuls, au rămas mori de vânt\", este o impacare cu tine intr-adevar si un va urma putin ironic si pesimist. Sfarsitul este putin trist, asa ar trebui sa fie toate poeziile de dragoste :)
Numai bine, Pasagera

Corina, respirația poeziei s-a umplut de prospețimea trecerii tale mult-așteptate prin preajma-i. E primavară, încep sa cred ca e așa, cu fiecare floare de cuvânt ce-o lași în urmă. Versul cu pricina și mie mi-a plăcut cel mai mult de ce-am putut să scot din mine. Îmi este mai aproape de adevăr postura de Don Quijote decat sa îl plagiez, chiar suferind, blasfemic, pe Christ. Sfârșitul e trist, ușor numai, pentru că nici visătorul nu își duce închipuirile până la capăt. Și știe asta, că ar trebui să mai aștepte câteva vieți.

Mie mi-au placut: \"O vreme cad sanii spre fulgii de nea\" si \"Iernaticul martie e prima ta vara\"...Sunt o novice in ale exprimarilor colorate despre o viata terna...asa ca nu ma lansez in explicatii marete, si ma retrag in glorie, modesta, modesta, modesta...

Mie mi-au plăcut sincer ca ți-au plăcut coloratele exprimări despre of, of, terna viață, măi, măi. Versul prim care ți-a plăcut, cel despre sănii, este inspirat din strigătura eseniana \"Ah, voi sănii, sănii\". Lipsa diacriticelor din comentariul tău m-a dus cu gândul așa, inspirator în zbor, de-a rosto golul-goleanu ca goldeanul pielii de piersicătură brumată-n fulgerătură, la alte alunecătoare lucruri sfinte de pe pământ. Eeee Caterino...

Eeeee Daniel... Am citit din nou poezia ta, cu gandul ca ieri nu i-am deslusit toate intelesurile.Am avut dreptate. Azi e altfel. Te voi \"urmari\" sa vad ce ai mai expus atentiei colegilor de site si nu numai.

Mi-a plăcut și mai mult că ai știut de glumă. Drept recompensă, îți ofer o floare, un gând bun și, sperând că îți vei pune din nou în valoare simțul umorului , în replică, un acrostih:

C e \"urmărești\" ? În ceafă îți am, caldă,răsuflarea,
A i dezbrăcat poemul de taine și mister,
T ai versurile-n \"paișpe\", iar ele-și pierd culoarea,
E vremea când, expuse, metaforele pier.
R âzând ușor, sarcastic, parcă te văd, în poartă,
I cnit lovind în crupe de telegari mascați,
N imic nu te surprinde, oare ce chin m-așteaptă
A tunci când fi-vom singuri, de rime atârnați ?

Superb... Ma tem insa ca maiestria penitei mele nu iti poate raspunde pe masura. Oricum, aplauze multe multe multe.
Incerc intre doua situatii pe care trebuie sa le intocmesc la birou sa-ti dau totusi o palida replica:
Daca Auriul primaverii Noastre Isi Explica Linistea Blanda a liteRelor Adunate...TU...TU...