Poezie
Amintiri dintr-o lume închipuită
“Ratia de libertate - epilog I”
1 min lectură·
Mediu
Mă îmbrăcasem într-o piele roasă de carii,
diminețile fragede mă scuipau din gingii,
imprimeu de copite aveam pe obraji, telegarii
noilor vremi mă călcau în orbitele goale, sălcii.
Nisipul pașilor tăi împietrise din nou în clepsidră,
secundele noastre se învârteau peste-un prea întors fus,
aveam unghii pe buze și colții albaștri de hidră,
lăsați ca pe borne în sângeriul apus.
Uite aici de o grindă mi se spânzurase un înger,
se mai cunoaște urma tulbure-a zbaterii lui,
îi schimbasei aripile numai pe un greoi, umplut uger
cu pământ și cu lapte de zbor amărui.
Mai încolo, în colț, s-a spart rău cărămida,
unde prea trupuri eram și izbisem în zid,
eu fost Vasiliscul, tu încă Aspida,
încleștați în veninuri, mângâiați de acid.
La sfârșit, lângă poarta uitată întredeschisă,
pe sub bolta unde speranțe mureau răstignite
mai plutea doar un plic, ca o frunză uscată, încinsă,
ascunzând suferințele noastre închipuite.
Mă-nvelea ca o piele mantia roasă de carii,
dar sub ea îmbrăcasem armura de fiare forjate,
de la macazele vremilor noi cumpărasem acarii,
iar de la tine doar rația de libertate.
043.686
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Amintiri dintr-o lume închipuită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/62682/amintiri-dintr-o-lume-inchipuitaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPMPMaria Prochipiuc✓Asteptam de mult epilogul... am citit , e dens , voi reveni cu comentariu un pic mai tarziu
0
DBMă bucură trecerea ta, chiar și așa, în viteză. Aștept cu drag comentariul extins, fie și nefavorabil. Nu știu dacă este epilogul așteptat de tine, este doar unul dintre ele, ușor actualizat. S-ar putea să și renunț la el. O să revin și eu, ceva mai târziu, pentru mici \"explicațiuni\".
0
MPSă văd dacă reușesc să mă dezbrac de gândurile mele siropoase și să mă îmbrac în pielea ta roasă de carii, îmi este greu parcurg prin clepsidre împietrite, apusuri sângerii, nici măcar aripile îngerului nu mă ajută prin zbor amărui ca prin spargerea a ceea ce s-a numit cărămida să acundem suferințele noastre închipuite… Nu! … chiar dacă de la macazele vremilor noi cumpărasem acarii,
iar de la tine doar rația de libertate. … e un rebus destul de complicat…
iar de la tine doar rația de libertate. … e un rebus destul de complicat…
0
DBE mult mai mult decat un rebus, e o lume invinsa. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte. Plec, o vreme ma voi ascunde sub mantia roasa de carii si zapezi.
0