în jocul literelor

< body> cititorule

întâlnește pata luminoasă în picătura de rouă la fiecare răsărit doar și pentru o secundă : < /body>
invitația ta m-a făcut să-mi aducă aminte că trăiesc și că altă bucurie mai mare nu poate fi decât să te regăsești în bobul razei de soare… și da
< body> cine nu visează că-și devoră sufletul< /body> nu poate cuprinde eternitatea și nu < body> aruncă lucrurile dincolo de fumul dedublărilor< /body> iar < body> cine nu le urmează va putea rosti toate rolurile< /body> și am întins nu mâna, ci toată ființa mea spre tine suflete, care ascuzi în umbră atâtea frumuseți… mi-a mai ramas ceva de spus … poate stii… sau daca nu, vei afla în curând...

< body> cititorule si iara..< /body> - scuze!... dar nu știu ce s-a întâmplat, sper să-l excluzi pe dl. ,,body\'\'

stare de trecere a culorilor
prin nuante
prin arome
pana sa le reflect pe retina , deja s-au suprapus
ramane doar semnul de intrebare si raspunsul :
amprenta perceptiei
al primitivului din mine.
si iata-ma
trecere
soare
cald
si pulbere de gand
(alta definitie a fluidului in clepsidra)

panta rhei

am intins mana si am citit.

Maria , daca dl. `body` s-a insinuat in micul meu joc , inseamna ca nu mai poate fi ocolit , este o nuanta a totului , este participant la secunda lumii si deci jucator cu drepturi depline ... faptul ca tu il patronezi il distinge cu atat mai mult , deoarece vine sa intregeasca o plinatate deja formata .

trecerea vine sa esentializeze fluiditatea lucrurilor nascute prin
ambiguitatea culorii ca semn al dorintei de suprapunere
parantezele timpului vin sa infasoare lumina intr-o scoica
a carei perla defineste sufletul ca eon intre raspunsuri si intrebare

hihihi..Mircea..te-am citit de 3 ori pana am prins fluidul raspunsului tau in palma.
si cand l-am prins, ce sa vezi? nu-l mai aveam. era doar urma trecerii lui.o picatura.

In fiecare picatura de roua exista o pata luminoasa; picatura - lacrima care poate avea si pata ei de lumina; am intis mana si am citit. Lumina, in poeziile tale nu straluceste niciodata ca soarele amiezei, e undeva ascunsa intr-o cochilie din care razbate, in raze de lumina. Intind mana!