Poezie
...
1 min lectură·
Mediu
Miroase a ploaie
Și totul e calm și-atât de tăcut.
Stau singur pierdut în odaie
Privesc, prin fereastră, la nori și ascult.
Perdelele tremură.
Și ceru-i ca marea și-atât de întins...
Trupu-mi transpiră scăldat în căldură
Și cade pe pat zăpușit de încins.
Prima picătură de ploaie lovește...
Pic...în streașină...tăcere...
De parcă ploaia ar vrea, dar nu îndrăznește
Mai suflă vântul o adiere.
Cade un strop, și încă un strop
Și ploaia se-așterne pe case ușor
Și-oceanul de sus se scurge potop
Peste lumea de jos, a oamenilor.
Și totul e ud și totul se scurge...
Și plouă...și plouă...și parcă n-are sfârșit...
Și plouă în ropot, în ritmuri mărunte
Și plouă frumos, și plouă vrăjit.
023007
0
cu respect,
ilusion