Poezie
...
1 min lectură·
Mediu
Pe drumuri mă pierd de când mă știu.
Pe drumuri sunt dus tot timpul cu gândul.
Și-alunec așa, mergând în pustiu...
Pe umeri se așează noaptea, prin păr mă mângâie vântul.
Departe mă poartă pașii pe drumuri,
Departe de oameni, departe de teama...
Se vede ascuns castelul cu turnuri
Și ceru-nroșit de-a apusului geană.
...Gânduri născute într-o lume neștiută...
Mă cuprinde un fior straniu-plăcut...
Un alt timp, o viață trecută
Un vis rătăcit, aproape pierdut...
002139
0