Anotimp alb în grădina sufletelor pereche

variantă a compilației formată din poeziile “În grădina sufletelor alge” si “Anotimp”, recitată la cenaclul de la Iasi, 14.05.2004

Ne vom întâlni, îmi spuneai, într-un martie simplu, alb, cu tendințe de-azur și-ntunecimi de șoapte. Sau poate grădina sufletelor alge ne va fi prelungire-n aprilie, alb, cu pigment de roz, și-n flori uragane, acolo unde sufletul pereche stă bine ascuns. În miezul măr ne vom atinge, în duhul întorsurii, roditor, din vârful degetelor razante patimii, în fântâna de lumini cardinale ce ne suntem, pe rând. Apoi, în mai când va fi, iar, albă relaxare cu gust de cireș, vom așeza, mai presus de fiecare umăr drept, ochii fructului copt într-o plutire amăruie, lentă, fără privire sau gând, de ajuns. Cu buze vișine, la revenirea în alb, vom săruta pragul de iunie, îndoindu-ne-n alge de noapte, ispite marine de verde, sub linia dreaptă a rădăcinilor ce-au fost prinse la umbra unui alt nenăscut anotimp. Ne vom întâlni; ne vom întâlni în grădina fiecărui an, alb, îmi spuneai… Pe cer trec suflete pereche în unghiul de timp șlefuit prin nisipuri.