Iarta-ma

Tu nu ai nevoie de un motiv ca sa fii suparat pe Dumnezeu!!!
Caesara``

Tu nu ai nevoie de un motiv ca sa fii suparat pe Dumnezeu!!!
Caesara``

Sa cred in mine? Înseamnă că mă iubesc.
Sa cred in cer? Tu Doamne ești în mine.
Sa cred in soarta? E-o stare efemeră.
Sa cred in viitor? Ar trebui să mă iubești.
Sa cred in fericire? E visul meu de-o viață.
Sa cred in dreptate? Aștept să se-mplinească.
Sa cred in tine? Înseamnă că mă iubesti pe mine.

Am preluat aceste cuvinte ale tale ca un strigăt, undeva în pustiu, crezînd că te aude cineva. Hai să ne unim glasurile poate cine știe...! Am strigat și eu nu de mult!

Ceea ce am avut de demonstrat. Expresia asta am invatat-o de la profesorul de matematica. Aici nu e matematica, aici e literatura. Dar se aplica perfect la textele noastre. Cam asta e diferenta dintre noi. Tu ai preluat cuvintele si le-ai facut frumoase, le-ai dat un sens, o directie. Multumesc Maria, asa e, a fost un strigat, dar intr-adevar in pustiu. A fost, s-a dus strigatul, tot in pustiu de unde a si venit. Iti multumesc inca odata, prietena draga. Sorin se va retrage iar in Sache. De fapt, ce-o fi scos capul din textele lui?
Cu mult respect,
st

Uite ca vestea de la mine a venit.
Acum hai sa o luam pe rand.

\"Sa cred in mine? Ar trebuie mai intai sa cred in Dumnezeu.\"
Ce mai e si cu credinta asta! Nu, nu te ironizez, sa nu intelegi gresit. Dar eu sunt de parere ca oricine e capabil sa creada in D-zeu, mai concret, in cazul tau, eu zic ca tu crezi, poate in mod inconstient. La urma urmei, D-zeu e in orice, in tine, in mine, in vestea de la mine, in insasi speranta ta ca vestea de la mine va veni etc.

\"Sa cred in cer? Ar trebui mai intai sa cred in pamant.\"
Iata o formulare care pe mine m-a fascinat prin simplitatea ei. Eu vad in cer visul, fericirea, un ideal aparent imposibil de atins, iar pamantul e lumea asta in care ne murdarim cu totii, e elementul tangibil si perfect logic al ecuatiei, e locul in care ne-am nascut si ( gresit spus ) locul spre care ne indreptam dupa ce ne stingem. De ce zic eu ca e gresit spus? Ia zi tu.. :)

\"Sa cred in soarta? Ar trebui mai intai sa cred in mine.\"
Mda..unii zic ca ce ti-e scris ti-e scris, altii ca soarta si-o face omul cu mana lui. Adevarul e probabil pe undeva pe la mijloc. Si pentru a crede in soarta, nu e neaparat nevoie sa ai incredere in tine, sunt atatea lucruri care ni se intampla ca si cand le-ar dicta cineva, litera cu litera, sunet cu sunet, de undeva de sus ( probabil, pentru ca in infinitul asta nu exista nici sus, nici jos, nici dreapta, nici stanga ), iar lucrurile astea se intampla de multe ori atunci cand ne asteptam mai putin, in momentele de cumpana, de lipsa de incredere in noi si in tot.

\"Sa cred in viitor? Ar trebui mai intai sa cred in viata.\"
In viitor poti sa crezi, poti sa nu crezi. El oricum se intampla. Cu viata, la fel..

Sa cred in fericire? Ar trebui mai intai sa cred in soare.
Nu stiu cat de bine ai reflectat tu asupra termenilor alesi, insa paralela fericire - soare e mai mult decat potrivita. Pentru ca soarele nu e doar caldura si lumina, la fel cum fericirea nu e doar o stare de bine, soarele reprezinta insasi perfectiunea, e cercul perfect inchis, perfect plin..

\"Sa cred in dreptate? Ar trebui mai intai sa cred in om.\"
Din nefericire omul nu mai stie a distinge dreptatea de nedreptate, binele de rau. De fapt, nu cred ca a stiut vreodata. Dreptatea nu va exista niciodata pe deplin, mereu se va gasi cineva care sa duca in spate, mai departe, greul.

\"Sa cred in tine? Ar trebui mai intai sa cred ca ma vei ierta.\"
Nu stiu ce sa iti raspund aici. Poate e putin pretentioasa exprimarea. Totusi, nu vad de ce n-ai crede..:)
Cat despre iertat, nu am ce ierta, desi am inteles ca intentiile noastre nu corespund. Oare am inteles gresit?