Camelia Petre

ufff, recunosc e vina mea, m-am emotionat si am ramas fara cuvinte, ne-au luat asa pe nepregatite...\"- Ia spuneți, cum a fost la Iași?\"
Pai, am sa continui acum, pentru ca in fata monitorului nu sunt emotiva:)
Am remarcat primirea calduroasa si cu emotii in glas, am inceput prin a ne recunoaste...imbratisari, zambete si strangeri de mana...apoi, toata lumea era atenta la ceea ce se petrecea acolo.
Alma, se ingrijea de desfasurarea evenimentelor. Fiecare, din cei prezenti, a recitat cel putin o poezie din cartea publicata. Am avut parte de cateva inregistrari de poezie din partea Orianei si a... (aici am nevoie de ajutor, a spus si Cristina aseara la cenaclu)
(Irina, nu te supara, am spus mai multe, si te rog doar daca se poate, sa faci aceste completari cu ce mai spun si eu acum)
Nu au lipsit surprizele serii, de care s-a ocupat Maria(decembrie): un cor, un teatru mic, etc.
De cantat a cantat mai multa lume, nu numai Dan Mitrut cu Armonia, de altfel am spus si aseara, ca a mai cantat si Claudiu, si altii, pe care n-am cum sa-mi amintesc ca nu am tinut cronica.
La sfarsit ni s-au impartit diplome de participare.
De acolo am mers cu totii la restaurant unde ne-am oferit autografe si ne-am ospatat.
Nu stiu cand s-au retras cu totii, dar eu cu somnbizar in jurul orei 12 plecam spre hotel, majoritatea erau inca in restaurant.
A doua zi urmau sa se intalneasca sa viziteze orasul si sa mai stea de vorba, din pacate a trebuit sa plec devreme.
Un eveniment deosebit, care este pacat de ratat!
Imi cer scuze inca o data pentru balbaiala mea de ieri
Va multumesc!

Frumos! Iata o reteta cu si despre poezie, mi-am spus.
Cuvintele sunt calde, aproape de \"artera aortă\" a cititorului, gandurile sunt sensibile si imaginile imbina placut cele doua planuri, fizicul si versul sincer, deschis...pas cu pas

inimi calatoare...inimi desuete / scriu cu vraja verzi / sonete
N-am sa uit cuvintele tale, n-am sa uit sensibilitatea lor, n-am sa uit jocul versurilor, al ideilor...dar dincolo de toate acestea aici se impleteste fin viata, intr-un joc in care chiar tristețea cea stingheră are flori / la butonieră si prin toate cate trecem nu suntem nici mai mult nici mai putin decat niste \"izvoare printre pietre calatoare\"...tot ceea ce se face asa se si desface:
labirintul se destramă
cu un cântec
în năframă
sau
și pecetea de tăcere
grea ca somnul de-o părere
se deșiră
rezonant
peste clipa
de neant
...daca ar fi sa regret ceva vreodata atunci este pentru ca nu te-am cunoscut niciodata, desi intotdeauna cuvintele tale mi-au fost mai aproape decat mi-as fi putut imagina.

...normal, era doar un alt gand de primavara

Sorin, asa am simtit, asa cred...daca as fi singura intr-o lume fara nimic, fara plante, fara animale, fara oameni, fara stele, fara noapte si fara zi, eu as fi tot un nimic, ca tot ce ma inconjoara...
multumesc de trecere si mai ales de sfat, l-am prins la suflet...sache, fa la fel!

Dorina, incantata si placut surprinsa sunt de revenirea ta si de semnul lasat aici. Te mai astept, cu drag:)

Daniel, nu am gasit cuvantul respectiv, imi pare rau, chiar nu l-am gasit...mi-am imaginat eu o varianta, dar inca nu sunt convinsa ca se potriveste sau ca ar fi necesar:P... dar am luat in considerare sugestia ta si ma voi gandi mai mult aspura ei, multumesc.

Numai bine:)

Numai asta sa nu fie! Ma refer la asocierea cu daoi, stii bine parerea mea despre...nu mai comentez, gata!:P
Multumesc de trecere si parere, te mai astept!
P.S. oricum nu modific forma, na!:)

Lore, tare mult m-am bucurat ca te-ai lasat purtata prin niste lumi calme, \"perfecte\". Multumesc de urari, e valabil si pentru tine; iti doresc la fel si tie!

Adrian, vizita ta m-a onorat intotdeauna, cu sinceritate si tact, reusesesti sa surprinzi in cateva cuvinte imaginea generala a textului, uneori lasi un sfat, dar intotdeauna cuvintele tale sunt inaltatoare.

Adriana, vad ca \"Sfantul Petru\" s-a pus pe treaba si te-a lasat proiectata undeva prin rai. Ma bucur pentru tine;), sincer, am vrut sa spun mai multe, insa am ramas muta de voiosia si gingasia cuvintelor tale...cu aceeasi smerenie iti spun ca si eu te citesc, ucenice;).

Va multumesc, gandurile voastre m-au onorat!
Va mai astept!

Irina, pastrezi aceeasi nota descriptiva, cu simtul umorului, ca data trecuta. Se pare ca emotiile ti s-au mai diminuat, caci recitarea ta, mi s-a parut chiar reusita;)...curaj!
Nu stiu ce as mai putea adauga...poate si un simplu \"Felicitari!\"... pentru atentia cu care ne-ai urmarit, pentru participarea ta si pentru acest articol!

rămâneți \"on line\" pentru vești!

e iarnă… e iarnă, Stăpâne!
omătuiește-mi pașii cu patima
....
mistuie-mă mistuie-mă mistuie-mă
încremenește-mă fiară

Este atat de rece aici ca nici macar o cometa nu ar reusi sa topeasca oamnenii..se spune ca sunt de zapada!
Doua realitati, plus-minus, rece-cald, suprapuse, dar niciodata contopindu-se...pe ansamblu o atmosfera flamanda; frumoase imagini si versuri!

Autorul acestei poezii
mare adevar graii,
de mii de ani si inapoi
caracteru-i tot mai rar...:D

eu sunt doar
îndrăgostitul
anotimpului suav
din rugăciunea
palmelor tale

Printre picaturi de raze, dintr-un fir de iarba, mai verde azi decat ieri, picura roua cu care obisnuiai sa-ti potolesti setea... la final urmeaza rugaciunea, un semn crestinesc, un semn de iubire in care realizezi contopirea cu natura.
Frumos! Imagini deosebite, figuri de stil interesante, cu unele asocieri si trimiteri surprinzatoare, observ o intoarcere catre lumina, primavara, finalul mi se pare reusit, titlul bine dibuit.

Multumesc Gabriela pentru interpretarea ta frumoasa si pentru faptul ca ai vibrat aici, pentru cateva clipe, intr-un \"altfel de rai...\"
si eu te citesc pe tine:)
Te mai astept!

\"Draga mea\" de vina-i lumina, galagioasa, apoi parfum \"galben\" de orhidee...prin praf de cenusa, niciurma de zambet? Te rog, spune-mi ca mai gasesc, macar un filigram din al tau suras...versuri frumoase, cu rima, imagini frumoase stinse din pacate intr-un \"Zambet prin cenusă...\"

Draga lupisor, am analizat sugestia ta, de fapt, mi-a placut foarte mult cum ai gandit tu poezia mea si sfaturile utile pe care mi le-ai dat si am modificat in consecinta. Drept urmare am scos-o de la personale si am repostat-o la poezie.
Multumesc frumos, te mai astept:)

Multumesc Claudiu

O poezie scrisa despre o “Ea” si despre un “El”, imi place mie sa cred. Primele patru versuri reprezinta o introducere in lumea gandurilor ei: îmi vorbea de o …, in care se puncteaza eternitatea prin versul “manuscrise care nu ard”.
In urmatoarele randuri se incearca o descriere a unei lumi in care cele doua personaje se afunda luminile se purificau succesiv / înălțare și cădere / până la o naștere fictivă, versuri care, din punctul meu de vedere, sunt de remarcat.

O alta asociere interesanta o regasesc si in urmatoarele versuri: cu tristețea ceasului deșteptător / sculptat în lemn de nuc.

Finalul dezvaluie o lume sensibila acolo de unde venea cântecul nu mai ploua / copacii doineau jupuiți de coajă, care scoate la iveala nesiguranta si chiar nelinistea autorului: mă ascundeam zadarnic în pădure / copilul de rouă luam de suflet în genunchi...

în trupul înfometat de trecător, ma gandesc ca nu se ridica la inaltimea celorlalte versuri, imi pare un pic fortata exprimarea (doar o parere)

Fie ca este vorba despre o temere, o confuzie, un gand nerostit ori o neliniste…pe ansamblu poezia este frumoasa.

uneori

Cand se cuibareste o \"sanziana\" in inima ta, cand timpul se opreste din timpul sau ca sa va priveasca, cand simti ca nu mai esti tu, ci esti un \"celalalt\", cand poti sa spui \"tu\" la fel de sigur ca si cum ai spune \"eu\", atunci pe semne ca-i dragoste, atunci ingerul, poate acelasi, poate altul, isi va cobora glasul ca tu sa nu te temi.

- Ce-ai face daca ai ramane singur pe Pamant, singur intr-o padure verde?
- As lua o ramura de soc, as face-o fluier si-as invata pasarile sa doineasca. Atunci n-as mai fi singur, asta raspund ingerului si-n aceeasi clipa in fata mea a aparut ‘ea’....intotdeauna gasesti o portita, dar...ah, teama...un inger coboara pe umarul tau drept; o scrisoare deschisa iti va aminti toata viata de cuvintele ei:
Ma vezi frumoasa si-ti este teama sa nu ma pierzi, sa nu suferi iar. Voi, oamenii, aveti impresia ca stiti intotdeauna totul.. Crezi ca m-as fi cuibarit in inima ta, daca nu te-as fi cunoscut? Ori daca nu as fi tinut la tine? Dragul meu, drag..

Vreau sa ma lamuresti daca ai vanat vreodata crocodili cu solzi de sepie si cu dinti numai sus, ca jos ii are mai mici...e o nebunie, ar trebui sa incerci.