Poezie
fără clintire
1 min lectură·
Mediu
Cerul cade cenușiu
ploaia îmi zâmbește rece
pliul hainei purpuriu
flutura ușor si-mi trece
cu-n fior ce mi se ninse
-n trup cu brațele întinse...
și închid fereastra timpului.
ploaia îmi zâmbește rece
pliul hainei purpuriu
flutura ușor si-mi trece
cu-n fior ce mi se ninse
-n trup cu brațele întinse...
și închid fereastra timpului.
073264
0

\'In seara de 27 aprilie 2001, la noua fix, am cazut closca. S-a intamplat pe neasteptate, in timp ce ma uitam la ‘Inima salbatica’. La mijlocul filmului am strans patura si cearsafurile si le-am pus gramada langa calorifer. M-am cuibarit in mijloc si am ramas acolo toata noaptea. Degeaba ma privea catelul si ma impingea cu botul lui rece si umed, degeaba canta combina cu volumul la nivelul zece. Nu m-am dat jos. De acolo auzeam tot ce se petrece in bloc, stiam cand trage Ginutza apa la toaleta, cand isi spala proteza d-na Gojgar, cand face dus Serghei. A doua zi, la pranz, am coborat de pe movila improvizata si, in locul unde clocisem, au ramas trei pui galbeni cu ciocul rosu. Ciripeau intr-una, lucruri de neinteles. Am sunat la Protectia Aimalelor si le-am dat lor pasarile.
De atunci au trecut trei ani, acum pot merge in oras numai daca telefonez la Protectia Oamenilor. Oamenii sunt minoritari, guvernul e condus de pasari mari, galbene, cu ciocul rosu\' :)
O zi buna.
st