Fiecare atingere

camelia, ai o repetitie suparatoare a versului: \"jumătatea acestui copac
care își caută
jumătatea acestui copac\". De doua ori aceeasi jumatate?
In rest poezia curge bine.

bogdan, da, de doua ori aceeasi repetitie...doua jumatati identice nu si autentice...te mai astept, multumesc

ce frumos ai imbinat jumatatile, formind un intreg...
\"fiecare atingere se vede in tot atitea departari\"
din blitzurile tale a luat forma o fotografie atit ce pare atit de fragila
cu drag.

o poezie cu un motto superb, o poezie care te face sa-ti fie foame: de mere, de ochi, de atingeri si o poezie care te face sa mai vizitezi pagina cameliei

idee imi place, forma buna, exprimarea ideii aluneca bine, imagini frumoase si expresive..dar sfarsitul prea brusc...ca si cum ar avea nevoie de jumatatea celuilalt copac..sa o completeze.doar ca nu exista jumatati. aici e cheia?!

carmen, fina e si trecerea ta pe aici, ma incanta faptul ca spicuiesti imagini dragi
dan, multumesc, mi-ai facut o surpriza placuta. te mai astept
lore, asa e! pe jumatate final, pe jumatate copac :))))

Asa cum criticul isi critica poetul asa eu am venit sa-mi dau cu parerea...

Mai Camelia mai ai reusit in aceasta poezie sa ma surprinzi prin forta de a arata lumii si cealalta jumatate de fata ce se afla ascunsa dupa reflexia oglinzi adica o jumatate plange iar cealalta plange sau pot spune inca o data yng si yang s-au reunit pentru a forma un intreg povestindu-si poemul vietii .
Ce nu mi-a placut a fost gestul disperat din prima strofa de la a te abtine sa ne mai vorbesti sau a coda vorbirea matematic cu toate ca nu mi-a placut faptic scrierea are o valoare buna in poezia de mai sus comentata si anume de a inebuni cititori .

Adica cum
\"Fiecare apropiere
reprezintă un calcul
o unitate de masură a
depărtării de apoi\"

Sau lumea de dincolo din reflexie
se priveste trista in poze alb negru
fara a trai la limita sentimentelor profunde
adulmecand fara glas un firicel de nebunie...

ai perfectă dreptate, oglinda este mușcată - ești de un optimism incurabil. elementele identice nu stau bine împreună, se apropie, se studiază unul pe altul, și apoi se depărtează. compatibil nu înseamnă identic deși suntem tentați adesea să căutăm o perfecțiune simplistă. poezia de față poate fi o invitație la depășirea acestei bariere de percepție.

Amelie, tu știi că qtunci când te citesc chemi în mine luminițe! Din penițe!
Cu jumătățile, identice, apropiindu-și imposbilia refacere întreagă, e limpede. Oricui, nu.
Da\' eu amelii, acum pe jumătate trezindu-mi brusc suflarea după ce am stins lumânarea parfumată de iasomie, mi-am dat seama de cum se întregesc în poezia ta începutul cu sfârșitul, și rămân visând mai departe:
\"Fiecare atingere se vede
în tot atâtea depărtări(...)
cât sunt de paralele cele două brațe stângi
în mărul din oglinda mușcată...!\"

Grație din tine nouă lăsată acum întreagă.
Ela, cu sfială

mi-ar fi placut mai mult daca ar fi fost in loc de \"mar\" \"umar\".gandeste-te!
e doar o parere:)

lucian, multumesc de trecere. ei, chiar imi era dor de un comentariu amanuntit, ca al tau:) te mai astept
alin, foarte fina a fost perceptia ta. multumesc
ela, ce frumos m-ai prins intre cele doua lumi \"paralele\"...inceputul si sfarsitul.
\"Cu jumătățile, identice, apropiindu-și imposibilia refacere întreagă, e limpede\"...asa este, ela! ai vazut dincolo de cuvinte, multumesc:)
lore, mersi pentru sugestie. ceea ce spui tu nu se potriveste, dar te mai astept pentru alte pareri. pupici