Călin Sămărghițan

Cezara, te mai așteptăm oricând, mulțumim pentru cuvintele frumoase și mai ales pentru deosebita ta prezență.

Maria, ai participat la două întâlniri din trei, așa că deja ești de-a casei. Îți mulțumim și ție pentru surprize și îți urăm să continui proiectul cu succes.

Cristina, să sperăm că cei amintiți de tine vor putea veni, și vor agrea ideea. Vom încerca să-i contactăm și personal.

Corina, ai câștigat în Sibiu cititori permanenți. Aș citi vreo țîșpe poezii acolo pe treptele de lemn ale pubului, dar până prindem noi autobuzul sau troleibuzul de Londra, te așteptăm și noi în carne și oase. Ne dai voie să te considerăm meridianul zero al artgoticilor?

Ioana, m-aș bucura foarte mult să vii printre și să ne citești din poeziile tale. Abia aștept să aud pe viu sentințele tale poetice, sunt convins că vor căpăta un farmec și mai aparte. Apoi să ne spui și de ce, și cum. Să strângem nodurile de care spui, și să le facem, poate,... si mai ciudate.

Domnule Emil, întâmpinăm cu bucurie gândul și mesajul și prezența dumnevoastră întotdeauna agreabilă. Calea prozei la serile noastre de expoziție a fost deja deschisă de Maria. Deci, când expuneți?

- având în vedere că tot e o virgulă în titlu, între \"dacă nu ai ce face\" și \"vino pe la mine\", virgulă
- \"nu mai voi avea vârstă\", corect: \"nu voi mai avea vârstă\"
- \"înca\" / \"încă\"
- \"sa\" / \"să\"
- \"jose\" / \"joase\"
- cred că în loc de \"climatică\" ar fi de preferat \"climaterică\", sună mai literar, iar în citire se evită apropierea de cuvântul care mai are un \"s\"
- \"mă recunoasc\" / \"mă recunosc\"

Laurențiu, ne-am bucura să te avem printre noi. Vino cu niscaiva foi scrise prin buzunare.

Noemi, a mirare scriu că ai înțeles \"întâmplarea\", i-ai prins \"nodul\" și ai scris despre ea mai bine decât noi, într-o expresie a unei stări pe care sper să o fi simțit fiecare dintre cei prezenți.

Domnule Cornel, fără participarea, frumusețea interioară, sensibila vibrare și dragostea pentru fenomenul literar a celor prezenți, nu s-ar fi putut face nimic. Vă mulțumesc pentru amabilitate și vă așteptăm în continuare.

Sâmbăta viitoare vă pregătim o nouă surpriză (Dan Herciu, căruia îi mulțumesc pentru sprijinul imediat oferit, se ocupă de detalii).

\"Dacă timpul ar avea frunze, o, câtă toamnă!\" (N.S.)

Poezia ta e admirabilă. În stil. Apreciez \"exercițiul de umilință\". Zici \"nici nu am curaj să privesc în vârtejurile lui dintru ceilalți...\". Poate o viitoare colecție de aforisme.

\"Atâta spun, atâta zic: salut, murim!\" (N.S.)

Tuturor, Liviu, Teodor, Maria, Victor, Laura și Anghel, vă mulțumesc pentru semnele voastre și mă bucură atenția. Și tuturor celor care ne urmăresc cu interes, dar pe care nu-i pot \"vedea\", ori aminti, ori numi. Începem să ne cunoaștem mai bine, și poate asta e cel mai important. Altfel arată poezia când pui (sau nu pui) mâna pe poet.

În legătura cu problema ridicată de Anghel, eu cred că ar trebui menționat că însăși Biserica l-a condamnat pe Savonarola pentru excesele sale. Întotdeauna Biserica a considerat arta și frumosul ca mijloace de expresie ale credinței. Nu sunt eu \"superteolog\", departe de mine asta, dar nu cred că este vorba de manipulare. Orice încercare de lămurire ori de expresie, în orice domeniu, trece prin momentele ei de \"foc\". Nu pot vorbi în locul lui Victor, dar Savonarola nu poate fi \"simbolul religiei\", pentru că ea însăși l-a renegat. Poezia cu pricina a lui Nichita Stănescu își păstrează atât valoarea ei literară dar și valoarea ei general umană de conștientizare a greșelilor pe care le putem face. Văzând și conștientizând eroarea, \"urlând\" în fața ei, ești ferit pe viitor de ea. Și cauți mai departe, fiind mai liber. \"Savonarola\" lui Nichita Stănescu salvează omenirea de la oarbă uitare și șlefuiește poetic frumusețea unicei lumi în care trăim și care ne oferă, cât de generos!, șansa ridicării noastre spre Cer.

Sir Teo, permiteți-mi vă rog, să mai poposesc puțin în fotoliul din spate și să privesc pe deasupra ochelarilor spectacolul lumii. Poate în sfârșit voi învăța să fiu gentil până la capăt. Mi-ați oferit o călătorie prin timp, atât de rarisimă astăzi, și aroma unui gând de demult. Mă faceți să cred că mi-ar plăcea să mă-ntâlnesc odată cu mine însumi, și mă gândesc că va trebui să-mi spun atunci ceva frumos. Aș mai sta puțin.

Și permiteți-mi, vă rog, să mai citesc o dată poezia. Vorbiți despre un loc plăcut, aparte și... ravisant, pe care, poate, altfel, n-am să-l găsesc niciodată.

Mulțumesc Luminița pentru trecerea caldă și gânduri.

Mulțumesc, o să vă citim și textele voastre, și ale tuturor celor care mi-au mai trimis. O să vă amintim, astfel o să fiți prezenți.

Dacă te-ai detașat de text ca autor al lui, nu mai ești poet domnule Moga!! Asta e opinia mea. Învățați să faceți critică de calitate și mai vorbim.

Nu domnule Moga, mie nu mi-a folosit la nimic. O seara bună și creații frumoase vă doresc.

Marius Șurleac a remarcat, în consonanță cu ceea ce spune și autorul: faptul că ușa este strâmbă \"nu are deloc legătură cu textul\". Punct. Marius nu e Photoshop, e un program primit pe un CD odata cu camera foto, pentru a putea \"lipi\" fotografii pentru a crea imagini panoramice, aici folosit în alt scop. E un simplu artificiu al artificiului. Dar adaug, din nou nu este relevantă modalitatea de lucru. Marius relevă apoi semnificația cât și imaginea ochiului de acolo. Eu spun din nou: corect, asta am urmărit. \"Contestația\" \"liniei din zid\" este făcută principial. A mai observat că e simplu și elegant. Da, asta am vrut.

Precizare: scrisul nu mai știu cum l-am pus, dar asta a fost cel mai greu, deoarece în anumite variante imaginea se \"pixelează\" împrejurul literelor. Nu mai știu care a fost artificiul, textul cred că e suprapus cu \"Corel Draw\", iar corpul literei cred că e un \"Bookman\". Nu mai știu precis, e făcută cam acum doi ani și jumătate.

Domnule Alexandru, bineînțeles dacă aveți răbdare, pentru că spiritul corect critic cred că nu m-a părăsit, pentru ca să vedeți că primesc orice critică negativă, lăsând deoparte bucuria găsirii ecourilor în cititori (deci e vorba de ecou și nu de lingușire), și iarăși, pentru că doresc să ne înțelegem în ceea ce vrem să spunem fiecare, vă voi arăta pentru început un exemplu de critică ne-tendențioasă, corectă profesional și echidistantă, poate chiar elegantă și fină, pentru care mi-aș fi scos pălăria (oricum am s-o fac dacă ne vom întâlni vreodată, deși nu prea cred că va fi cazul). Voi păstra punctele atinse de dumneavoastră. Să știți că există și o estetică a criticii.

Așadar, eu aș fi spus cam așa (com. de la ora 21.54):
\"Nu mi se pare a fi o vizuală\" (încercând să păstrez obiectivitatea)
\"Se prea poate să fie prelucrată într-un program ca Photoshop, având un text suprapus, motiv pentru care aș face următoarele observații:
Din punct de vedere estetic se poate vorbi de unele neajunsuri. (cuvântul \"groaznic\" pe care îl folosiți este umoral, gratuit, subiectiv și voit jignitor)
1. este prea evidentă tăierea ce a urmat procesării (aici ar trebui adăugate precizări punctuale, unde, cum de ce, altfel afirmația e gratuită)
2. estetica fotografica a cuvintelor suferă din cauza spațiilor prea largi dintre ele (corect spus)
3. îngroșarea literelor e dizarmonică (eu, C.S., am explicat în comentariul anterior care este motivul)
4. cadrul strâmb al ușii ar fi putut fi îndreptat cu comanda straighten, în cazul în care autorul nu a dorit în mod expres acest lucru.\"

Cam așa ar fi sunat, dacă aș fi dorit să fac o critică netendențioasă. Nu m-ar fi supărat câtuși de puțin. Întotdeauna criticile echilibrate pe care le-am primit, mi le-am însușit, și chiar am ținut seama de ele, modificând chiar de mai multe ori acolo unde am crezut de cuviință. Vă pot da exemple (amintesc doar unul care multora nu le este străin: cel cu \"chițăitul\" delfinilor).

În ultimul comentariu încercați să vă îndreptați greșelile de fond anterioare, printr-un limbaj mai adecvat. Apreciez acest lucru, și dovedește bunăvoință în cele din urmă.

Ioana Geier are dreptate, nu este esențială, nici măcar necesară impresia liniilor drepte și perfecte acolo. Chair ar fi fost artificiale. Iar dumneaei asociază aceasta cu ceea ce vrea să spună textul. Iar autorul vine și spune, da, așa ceva se și urmărește.

Apoi a spune ca domnul Moga că \"autorul nu și-a dat seama\", este dovadă de complet amatorism în a face o critică competentă. Cum să nu-și dea seama autorul de ceea ce face? Acolo unde nu înțelegi, chiar critic fiind, îți poți permite să întrebi autorul, pentru ca el să fie cel care explică motivul. Iar spiritul în care o întrebați pe doamna Ioana, este exact spiritul în care și dumneaei v-ar putea întreba pe dumneavoastră.

Ioana mă bucură rezonanța,... și tocmai am descoperit și harfa de care nu știam nimic.

Radun, într-adevăr există acolo niște potriviri pe care le-am urmărit în mod special. Ca să rămână pe retină. Mulțumesc pentru trecere, o să trec și eu să te citesc.

Liviu-Ioan, îmi dovedești de asemenea că ce am pus acolo, se vede. Inițial era color, până am primit o inspirată sugestie să o fac alb-negru. E mai de efect într-adevăr.

Domnule Cornel, da. Cu toată stima aferentă, mi-aș fi făcut mari probleme dacă ați fi rezonat în vreun fel.

Domnule Alexandru, doriți neapărat să plătiți polițe mai vechi sau mai noi. Se vede de la o poștă, păcat. Promisesem să păstrez distanța, dar am să vă răspund doar ca să vedeți unde și cât greșiți: N-am lucrat niciodată în photoshop. 1. nu e \"cropuită\"; 2. spațiile sunt special lăsate așa, pentru ritm; 3. nu sunt \"bolduite\", ci așa arată litera simplă în corpul respectiv; și în sfârșit 4. wrong again, cadrul ușii nu este strâmb (nici nu ar fi fost esențial, de fapt), ci este vorba de unghiul de fotografiere și faptul că ușa e întredeschisă. Observațiile domniei voastre sunt tendențioase, se vede după cuvintele întrebuințate și, oricum, nu mi se par câtuși de puțin relevante. Dacă mă gândesc bine, nici nu mă așteptam să vedeți mai mult. Este o critică umorală și neprofesionistă a textului.
Cu a doua intervenție (probabil v-ați dat seama de greșeală) sunteți mai aproape de spiritul critic autentic, dar deja m-ați plictisit. Aveți dreptate, o să las spațiu între fotografie și textul de dedesubt. Corpul de literă e departe de \"Times New Roman\".
Suficient. Mulțumesc pentru atenție, totuși. Rămâne cum am stabilit: păstrez distanța.

Revin la Ioana, Radun și Liviu penru a le mărturisi bucuria că am găsit pe cineva cărora să le placă și să găsesc rezonanță pentru un text și o fotografie la care țin foarte mult. Un colaj pentru care nu am deloc pretenții de mânuitor de programe de computer, dar dincolo de cuvinte și aspect au înțeles ceea ce era de înțeles. Și asta e cel mai important. Punțile. Sunt convins că ar vrea să audă și povestea. Le spun doar că este una veche, atât de veche încât a trebuit să reînvie pentru a apărea aici. Scrisesem un alt text (probabil am să-l postez altădată), dar mi-a venit această lucrare în minte, care-mi lipsea de pe ascest site. Și atunci am șters tot, și am lăsat-o să vină. Vă mulțumesc respectuos pentru primire.

Trebuie să las o urmă pe legătura aceea cu \"cercurile apei / de lemn\". Pentru fericirea aceea soră cu disperarea. Pentru un aer prins între cărămizi. Pentru frigul acela de foc. Cinci elemente, cinci stihii de înlănțuit neînlănțuitul. Un fel de invocare, ultimă instanță de apel a limpezii rațiuni dezlănțuite: \"și eu, și tu, și tu, și tu...\". Întotdeauna tu, ca ultimul lucru de pe pământ.

Poetul ca și soldatul
nu are viață personală.
Viața lui personală este praf
și pulbere.
El ridică în cleștii circonvoluțiunilor lui
sentimentele furnicii
și le apropie, le apropie de ochi
pâna când le face una cu propriul său ochi.
El își pune urechia pe burta câinelui flamând
și îi miroase cu nasul lui botul întredeschis
pâna când nasul lui și botul câinelui
sunt totuna.
Pe căldurile groaznice
el își face vânt cu aripile păsărilor
pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare
Să nu-l credeți pe poet când plânge
Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plânge cu lacrima lucrurilor.
Poetul e ca și timpul
Mai repede sau mai încet
mai mincinos sau mai adevărat
Feriți-vă să-i spuneți ceva poetului
Mai ales feriți-vă să-i spuneți un lucru adevărat
Dar și mai și, feriți-vă să-i spuneți un lucru simțit
Imediat el o sa spună că el l-a zis,
și o să-l spună într-așa fel încât și voi
o să ziceți că într-adevăr
el l-a zis.
Dar mai ales vă conjur,
nu puneți mâna pe poet!
Nu, nu puneți niciodată mâna pe poet!
…Decât numai atunci când mâna voastră
este subțire ca raza
Și numai așa mâna voastră, ar putea
să treacă prin el.
Altfel ea nu va trece prin el,
și degetele voastre vor ramâne pe el,
și tot el va fi acela care se va lăuda
că are mai multe degete decât voi.
Și voi veți fi obligați să spuneți o da,
că într-adevăr el are mai multe degete…
Dar e mai bine, dacă-mi dați crezare,
cel mai bine ar fi să nu puneți
niciodată mâna pe poet.
…Și nici nu merită să puneți mâna pe el.
Poetul e ca și soldatul
nu are viață personală.

Victor, apărarea ta vine așa cum a venit cea a lui Nichita pentru Ptolemeu, ambii împricinați fiind mult prea obosiți pentru așa ceva. O să (te) citim. Ce zici acolo cu ratarea e de ținut minte. Moncher.

Domnule Moga, am înțeles, o să am grijă să păstrez distanța și decența, nu am nici cea mai vagă intenție de a mă justifica. Doar ca o curiozitate, mă gândesc că poate am să aflu vreodată care sunt și bucuriile domniei voastre, și de ce pământul este, totuși, rotund. Când eu îl văd plat, ca-n palmă.

Camelia, tu fă-te bine și hai. Noi o să-ți facem perfuzii cu poezie.

Leonard, mulțumesc, am să le transmit. Nichita trăiește în casa aceea. Când ești prin Sibiu, hai!

Dana, ești mereu aproape. Cred că l-am văzut pe Nichita spunând asta la televizor. Sau poate e numai o amintire a inconștientului colectiv? Îmi vine în minte... pe vremea noastră (dacă pot să spun așa), aveam multă poezie la televizor (când nu era ceaușistă, dar erau momente când nu era!).

Și o dezvăluire: la întâlnire va participa romancierul Silviu Guga din Sibiu, care l-a cunoscut pe Nichita, și ne va împărtăși amintiri. Ne va mai aduce și un desen făcut de Nichita, care dacă nu apare \"Euphorion\" în două zile, va fi inedit!!!