Presă

Serile artgotice - cronică 13 decembrie

comemorare Nichita Stănescu

3 min lectură·14 decembrie 2008

Mediu

Sâmbătă, 13 decembrie, în cadrul \"Serilor artgotice\" a avut loc la Atrium în Sibiu comemorarea lui Nichita Stănescu.

Cu farmecul său aparte, domnul Silviu Guga ne-a povestit câteva din cele 42 de întâmplări cu Nichita pe care intenționeză să le publice cândva. Ne-am amuzat de un Nichita hâtru și glumeț, mereu spiritual și pus pe șotii, împărțind poezii prietenilor, \"inventând\" pe loc poezii pe care toți se grăbeau să le noteze. Uneori le aprindea, și le arunca arzând de la fereastră, spre disperarea celor din jur. Inițiindu-ne în \"Lecția despre cub\", domnul Guga ne-a prezentat un desen inedit realizat de Nichita Stănescu, un \"cub ciobit\". Din cubul spart pleca apoi o linie în sus, purtând o semnătură specifică, mai rară, a poetului: inițiala N cu o floare lângă ea. Ne-a mai citit o poezie inedită, pe care în graba serii am uitat să mi-o notez, dar o voi adăuga aici curând.

$\"spate\"$
George Precup, Silviu Guga, Romeo Petrașciuc, Cornel Rodean, Cristina Voicu

Un pumn de gânduri ne-a împărtășit și poetul George Precup. Apoi... n-a citit nimic, știa totul pe de rost.

Apoi au citit, din creațiile proprii, trei eleve de liceu, membre ale cenaclului literar de la Școala \"Regina Maria\" din Sibiu: Diana Năstase, Timea Jarcă și Alexandra Ciorogar. Aveau deja exercițiul scrisului, și, aplaudate la scenă deschisă, n-au avut câtuși de puțin emoții, sau, cel puțin, n-au lăsat să se vadă.

$\"eleve\"$
Diana Năstase, Timea Jarcă, Alexandra Ciorogar

Apoi au început citirile din Nichita de către cei prezenți. Nu ne-am putut limita la o singură poezie, s-a citit, s-a recitat, s-au relatat alte întâmplări. Am povestit despre el, și parcă-l auzeam râzând în hohote lângă noi. În afară de dl. Guga, nu-l întâlnisem pe Nichita nici unul dintre noi, dar cel puțin pentru o seară ne-am simțit prietenii lui. Cred că s-a bucurat.

$\"fatza\"$
Mihai Maxim, Ovidiu Tomulețiu, Maria Curtean, ---, Maria Marinela Cîrciumaru, Olimpia Triță, Alexandra Ciorogar, Ștefania Popescu

$\"Dan\"$
Cristina Voicu, Dan Herciu

Au citit Maria Marinela Cîrciumaru o interpretă foarte bună a poeziei de orice nuanță, Laura Cozma la început plină de emoții dar și-a recăpătat repede suflul, Cornel Rodean și dânsul scriitor pe site dar abia acum întâlnit, Cristina Voicu, Dan Herciu, Raluca Georgescu, și ea elevă de liceu, Camelia Silea și fiica ei, Ada. Parcă am zis și eu ceva.

$\"Silea\"$
Ada Silea, Raluca Georgescu, Camelia Silea

$\"Guga_Laura\"$
Silviu Guga, Laura Cozma

Nu i-am uitat pe cei care ne-au transmis texte din partea lor pentru a fi citite: Victor Potra ne rugase, \"pentru mântuirea sufletului lui\" să citim \"Savonarola\", dar pentru ca efectul să fie deplin, a trebuit să explicăm pe scurt cine a fost Savonarola, dar și cine este și mai ales ce este Victor Potra. Sunt sigur că deja i-am trezit interesul pentru a \"cerceta\" ce s-a spus despre el!?! Vorba lui Nichita: \"Despre poeți, numai de bine\". Am mai citit textul transmis de Maria Dobrescu, George Florea, Noemi Kronstadt, Dana Banu, precum și mesajul trimis în chiar timpul serii, prin SMS, de Ela Victoria Luca, despre \"întâmplarea ființei\". Am vorbit despre voi și v-am simțit mai aproape.

Se înserase, desigur, iar Laura Cozma a vrut neapărat câteva poze cu mine. Sau cu pălăria mea, încă nu știu sigur... \"Ba, să le pui pe site!\", mi-a zis.

$\"atrium$
Dan Herciu, Laura Cozma, Cornel Rodean, Călin Sămărghițan în față la ”Atrium”

$\"cu$
Cine spune că Nichita n-a fost printre noi?

$\"pod\"$
Pe \"Podul minciunilor\", în spate se vede Casa Luxembourg

Mai trebuie să spunem că vă așteptăm oricând?

0119.858

Despre aceasta lucrare

Autor: Călin Sămărghițan
Tip: Presă
Cuvinte: 576
Citire: 3 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Călin Sămărghițan. “Serile artgotice - cronică 13 decembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/presa/1814235/serile-artgotice-cronica-13-decembrie

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

LM Liviu-Ioan Muresan✓14 dec. 2008

E frumos ceea ce se intimpla la Sibiu. Un cenaclu pe cinste si oameni deosebiti. Cred ca sentimentul apartenentei e la el acasa. Sa fii inconjurat de spiritul lui Nichita, iata marea trairea a necuvintelor.
Cu stima, LIM.

TD Teodor Dume✓14 dec. 2008

felicitări, călin!
felicitări participanților și îndeosebi agoniștilor prezenți

da, Nichita a fost și este printre noi...

și noi vom fi (cu sufletul) alături de tine, călin și de organizatori.
ceea ce se întâmplă la Sibiu e o rostire dumnezeiească, un semn de suflet la sărbătoarea cuvântului.

aprecieri, stimă și considerație,
teodor dume,

MD Maria-Gabriela Dobrescu✓14 dec. 2008

Mă bucur de reușita acestei seri. Vă mulțumesc că v-ați gândit și la noi, cei absenți fizic, dar prezenți cu sufletul și gândul. Călin a întins spre noi încă o dată prin invitația pe care o face aici punți pe care ar fi păcat să nu le traversăm.

Maria

VP Victor Potra✓14 dec. 2008

Hi, hi, hi, Căline, ești sigur că nu vrei să te angajezi în marketing? Ești genial când vine vorba de suspans... În rest ești trimbulind, dar asta constituie un contrast plăcut... Evident că m-ai făcut curios până la ceruri, și rânjesc (de bine) până la urechi...

Cum am mai spus-o, se petrece la voi acolo o faptă care încă lipsește culturii române...
Respect maxim (și) pentru această întreprindere a ta...
V.

LC Laura Cozma✓14 dec. 2008

A fost o seara foarte frumoasa, in mare masura datorita d-lui Guga care a spart gheata si care a conturat din cateva anecdote personalitatea si spiritul unui Nichita pe care am fi vrut si noi sa-l fi cunoscut personal.

Pe langa acest lucru, eu m-am bucurat sa cunosc oameni noi, oameni faini, cum e si d-l Rodean, singura persoana fara tricou negru la un concert Iron Maiden :)

Ce mai voiam sa zic? Da: ca Noemi mi-a ramas datoare: eu am citit poezia aleasa de ea.

AP Anghel Pop✓14 dec. 2008

Călin ne spune: \"Victor Potra ne rugase, \"pentru mântuirea sufletului lui\" să citim \"Savonarola\", dar pentru ca efectul să fie deplin, a trebuit să explicăm pe scurt cine a fost Savonarola, dar și cine este și mai ales ce este Victor Potra\".

Să recapitulăm: Savonarola a fost un preot dominican fanatic, conducător al Florenței între 1494-1498, perioadă în care s-a remarcat prin arderea cărților, distrugerea operelor de artă considerate \"imorale\", interzicerea dansurilor, transformarea statuilor \"păgâne\" în statui religioase, ostilitate față de Renaștere. Distracția sa favorită era să ardă în piața centrală pe ruguri imense: jocuri de șah, pălării de damă, lenjerii fine, oglinzi, cosmetice, cărți \"imorale\", instrumente muzicale, etc. Au pierit până și capodopere de Botticelli sau Michelangelo.

Pentru domnul Potra, Savonarola este simbolul răului care e religia, așa că pretenția sa ca domnul Călin să citească exact poezia asta de la Nichita, nu alta, mi se pare o dovadă de manipulare de la distanță. Domnul Potra se amuză să pună un doctor în Teologie să recite o poezie ce demască exact relele comise de religie, coșmar ce-l face pe Nichita în finalul poeziei să \"se trezească strigând și urlând\".

Domnul Potra a obținut această favoare de la domnul Călin folosind în mod ipocrit un limbaj religios, și anume ca recitarea să fie făcută \"pentru mântuirea sufletului său\" (de parcă ar fi dat o slujbă :-).

Nu e de mirare că, atunci când domnul Potra a aflat că un superteolog a citit o poezie ce demască derapajele religiei, a început să hihotească și \"să rânjească până la urechi\".

Sunt de acord că extremismul de orice formă trebuie incriminat, iar Savonarola a fost un personaj odios pentru umanitate. Dar nici manipulările potriene de la distanță nu-mi plac.

VP Victor Potra✓15 dec. 2008

De câte ori ți-am zis-o?... Poate vreau să cred, și nu pot. Poate îmi caut drumul către Dumnezeu având oroare față de Biserică. Unde este contradicția logică? Sau poate:
\"Cred într-un Dumnezeu care nu e crud, ortodox și totalitar, care știe să ne iubească dacă alegem să credem în el, care ne privește cu îngăduință dacă alegem să nu credem, care prețuiește mai presus de toate diversitatea și sinceritatea, care urăște ipocrizia și a cărui singură mare poruncă este: Să nu te minți pe tine însuți!\"
\"Educația prin Dogmă\", de Victor Potra

Sufletul meu are nevoie de mântuire!... Nu mi-am găsit calea. Dar sunt viu!
V.

CS Călin Sămărghițan✓15 dec. 2008

Tuturor, Liviu, Teodor, Maria, Victor, Laura și Anghel, vă mulțumesc pentru semnele voastre și mă bucură atenția. Și tuturor celor care ne urmăresc cu interes, dar pe care nu-i pot \"vedea\", ori aminti, ori numi. Începem să ne cunoaștem mai bine, și poate asta e cel mai important. Altfel arată poezia când pui (sau nu pui) mâna pe poet.

În legătura cu problema ridicată de Anghel, eu cred că ar trebui menționat că însăși Biserica l-a condamnat pe Savonarola pentru excesele sale. Întotdeauna Biserica a considerat arta și frumosul ca mijloace de expresie ale credinței. Nu sunt eu \"superteolog\", departe de mine asta, dar nu cred că este vorba de manipulare. Orice încercare de lămurire ori de expresie, în orice domeniu, trece prin momentele ei de \"foc\". Nu pot vorbi în locul lui Victor, dar Savonarola nu poate fi \"simbolul religiei\", pentru că ea însăși l-a renegat. Poezia cu pricina a lui Nichita Stănescu își păstrează atât valoarea ei literară dar și valoarea ei general umană de conștientizare a greșelilor pe care le putem face. Văzând și conștientizând eroarea, \"urlând\" în fața ei, ești ferit pe viitor de ea. Și cauți mai departe, fiind mai liber. \"Savonarola\" lui Nichita Stănescu salvează omenirea de la oarbă uitare și șlefuiește poetic frumusețea unicei lumi în care trăim și care ne oferă, cât de generos!, șansa ridicării noastre spre Cer.

NK noemi kronstadt✓15 dec. 2008

multumesc artgothicilor pentru comemorarea vie a unei disparitii doar pamantesti, pentru curajul de a iubi fara incrancenare si incrancenarea de a apara senin pe cel ce-l iubim, pentru rasul si bucuria de a celebra o moarte niciodata intamplabila, precum niciodata, cuvantul.
pentru a fi fost luminosi ca un crin.

iar laurei, reverenta mea integrala ,pentru c-a desprins-o din nou, cu vocea ei, asa pierita, palida si tremuratoare, precum cea dintai, la inceputurile daltei...si-apoi a ras,fericita, nascandu-l pe el, galateul

RS Rodean Stefan-Cornel✓15 dec. 2008

Îmi pare rău că ieri și astăzi de dimineață nu am prea reușit să accesez \"Agonia\", dar sper că nu este târziu nici acum pentru a-mi spune părerea despre textul de mai sus și despre activitatea la care se referă.
Consider că domnul Sămărghițan a surprins și a evidențiat foarte bine spiritul manifestării, dar doresc să fac o completare la excelenta cronică pe care a scris-o. Mie mi se pare demn de subliniat faptul că la această manifestare au fost prezenți, au luat cuvântul, s-au cunoscut iubitori ai lui Nichita de vârste foarte diferite, începând cu cei de 16-17 ani, continuând cu cei de 20, de 30, de 40 și încheind cu cei de 50 și 60 de ani. Și dacă atmosfera a fost ideală pentru lectură, pentru dezbateri, pentru comunicare, meritul a fost nu numai al lui Nichita Stănescu, dar și al inițiatorului și moderatorului acestei manifestări, domnul Călin Sămărghițan, căruia îi mulțumesc și pe această cale.
Mulțumesc și Laurei Cozma pentru amabilitatea din comentariul său și o asigur că și eu am avut plăcerea să cunosc niște oameni \"faini\", între care se număra și domnia sa.
Cornel Rodean

CS Călin Sămărghițan✓15 dec. 2008

Noemi, a mirare scriu că ai înțeles \"întâmplarea\", i-ai prins \"nodul\" și ai scris despre ea mai bine decât noi, într-o expresie a unei stări pe care sper să o fi simțit fiecare dintre cei prezenți.

Domnule Cornel, fără participarea, frumusețea interioară, sensibila vibrare și dragostea pentru fenomenul literar a celor prezenți, nu s-ar fi putut face nimic. Vă mulțumesc pentru amabilitate și vă așteptăm în continuare.

Sâmbăta viitoare vă pregătim o nouă surpriză (Dan Herciu, căruia îi mulțumesc pentru sprijinul imediat oferit, se ocupă de detalii).