Când mor cocorii

o curățare a textului demnă de observat, recunosc, am citit înainte comentariile tale, eram sigur că mergi spre o poezie de suflu larg, este o surpriză să observ că scrii într-o manieră minimalistă, deloc facilă, o poezie scrisă cu migală și delicatețe,

Este un tipat inaintea zborului definitiv. O poezie limpede pe care cetoasele dimineti de noiembrie n-o pot tulbura.

Da, Dana, nu e ceva calculat. Încolo alunecă pana. Și nu știu dacă e neapărat migăloasă. Drum bun, elian, drumurile te așteaptă. Noi cititorii așteptăm întoarcerile.

Ramona, dacă o vezi limpede și netulburată... e neașteptată pentru mine o asemenea receptare. Mie noiembrie mi-a părut întotdeauna cețoasă și cenușie. Și pe dinafară și pe dinăuntru. Asta până dă prima zăpadă. \"Zbor definitiv\" - iarăși interesant. Trebuie să văd ce scrii.

un alt noiembrie, aceleasi doruri intrerupte
de tipatul cocorilor, o moarte isi lasa aripile la usa diminetii,
dinspre departe un zbor iti mangaie frigul…
cuvantul tau marturiseste frumos propria natura

te regasesc cu aceeasi incantare
anana

Anana, salut de regăsire și din partea mea. Cred că pentru toți a început toamna. A câta oară? Anotimpul \"scrisorilor de îmblânzit mâinile\", cum zici într-un loc.