Atunci

nu stiu exact cum am ajuns in pagina ta… de fapt te-am
intalnit in pagina maestrului Nicolae Baciut cand vorbind
despre poezia lui ai vorbit si in numele meu…

citesc poemul acesta si tot nu reusesc sa inteleg cum se face ca nu are comentarii…imi pare rau ca eu un pot sa-ti spun prea multe, nu ma pricep,
pot sa-ti spun doar ca simt versurile acestea,
iar daca le simt nu-i asa ca nu e nevoie sa le explic? :)
pot sa spun ca sunt surprinsa de stilul acesta, ca imi place,la fel ideea strainului care te locuieste cu tot
“bagajul lui de accidente”…
o sa-mi fac timp sa te citesc pe indelete,

cele bune
Anana

Mulțumesc de gânduri. Dacă Nicolae Băciuț este cel care te-a adus aici, este o onoare și o bucurie în plus. Trecerea domniei sale pe aici aste un câștig extraordinar pentru site și pentru noi toți. Iar pentru mine e desfătare.

Da, poezia se simte. Apoi, dacă vrei să vezi de ce și cum, începând să o diseci și să o întorci pe toate părțile te îndepărtezi ușor de ea și poți să o pierzi. Dar te pot aștepta totodată și frumoase surprize, căci vei ajunge să ții în palmă lucruri mărunte, care clădesc împreună o citadelă rotundă. Pentru aceasta poezia e frumoasă, pentru că o poți privi din toate părțile.