Calancea Eugenia

Încerc din nou să privesc la ea, dar cerul e-norat și eu nu mă satur, stau în frig și privesc ca la o stea, dar ea nu a alta, e luna mea. Inima mea își croiește o dorință pe care aș vrea să o

Unde ești înflorită primăvară, Vin-o încet cu miros de flori iară, Adu pentru noi multă veselie, Să fie pentru noi o nouă temelie. Soarele arde acum departe, Dar pe noi nimic nu ne mai

Vin brize calde purtate de vânt Și apa intră în pământ, Mă păcălești tu primăvară Că sunt muguri din nou afară. Ciripesc păsări în grădină Stau și ascult în surdină, Florile sunt în

E ziua unirii și iarna nu mai trece, E frig afară și uneori mâinile nu le simt, Zăpadă-i pufoasă și ai chef de ceva dulce, Dar sper că tu vrei și asta presimt. E un chin să urci pe munte undeva

Mă plimb prin zăpadă Și-mi amintesc de vremurile de odinioară, Când aveam derdeluș în ogradă Și alunecam cu sania a nu știu câta oară. Era spectaculos de frumos Să te bați cu bulgări de

Aș vrea să pătrund din nou în tainele primăverii, aș vrea să iau soarele de mână să-l mângâi ca să dea mai multă căldură și apoi să ne jucăm cu razele lui pe iarba verde din grădină culegând

Anii trec greu după o despărțire Și toate îți vin în minte ca o amintire, Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor Că nu se știe când am să mor. Tu ești acum în viața mea, Dar simt că bate mai

Mă gândesc acum la tine și vreau ca noi să ne simțim bine, vreau să vii în gândul meu să ne împăcăm mereu. De multe ori mă privești și ți se pare că spun povești, iar dacă vezi din ochii mei o

Se plimbă și ploaia îi udă ușor, Sunt două suflete ce au același zbor, Stau în ploaie și se privesc Sub o umbrelă, când stelele strălucesc. Uneori frigul ia cuprins Și îmbrățișarea e ceva de

Îndrăznesc să te caut mai târziu în seară, când am obosit plângând în parcul plin de frunze multicolore, ce-și luau zborul în adierea vântului, în toamna care-a-nflorit ca o floare mare și sper

Îmi pregătesc albumul cu amintiri, unde sunt multe nopți și retrăiri ce-mi lasă o umbră pe chipul tău, ce stă adâncă în sufletul meu, cu zile și amurguri parfumate, și-apoi multe fotografii

Timpul a trecut, lăsând în urmă, Doar o speranță, ce ușor se stinge... Nu va rămâne, decât o mică umbră, A dulce-i fetițe, ce-n genunchi ea plânge. Ochii umeziți i se-nchid în uitare, Glasu-i

Îngerii de dimineață Ies și te trezesc la viață Calea să se lumineze Durerile să le calmeze. Totul pare mai ușor După asta am să zbor Liniștea să îmi găsesc Acasă mă liniștesc. Sper că azi

Am cunoscut pădurea care se stinge pustiul răvășit până la cer și am rămas c-un suflet care-și plânge zadarnic soarta plină de dureri... Dorind etern a cerului lumină, înfiorata stelelor

E frumos să stai iarna afară Când vezi că a nins iară, Stai lângă brazi și privești Cum un peisaj de vis gândești. Mă gândesc la copilaria mea mamă, Mi-ai fost alături ca o comoară. La fel pe

Aș vrea să întelegi, că dragostea ce ți-o port e cartea deschisă din ochii mei, ce tu o poți citi mereu și cu ochii închiși. Aș vrea să știi că doare, atunci când mă îmbraci cu vorbe reci

Fiecare dintre noi are o poezie în inimă, închide-ți ochii și la fiecare bătaie de inimă există un gând, o emoție, o amintire, o lacrimă care se duce în jos pe față. Mi-ar plăcea să-mi

Ce zi frumoasă de colind, Aruncă-ți brațele în vânt, Pe tâmple visele-mi aprind, Toate să fie într-un gând. Fură scânteia de la piatră Și-n suflet aprinde-o tornadă, Soarele într-o

Mai scrie-mi și tu ceva, că eu stau și mă uit la stele și uneori îmi vin gânduri rele. Mai scrie-mi și tu ceva, că eu văd zăpada cum curge de pe brazi și cerul înnorat în zorii dimineții. Mai

De mă cauți azi în dansul frunzelor, să știi că nu mai sunt acolo, sunt la un pas de inima ta și deja a venit iarna cu steluțe și flori de ghiață! De ți-e dor și aștepți să revin din locul

Azi încerc s-alerg din nou către tine, Sper să-nțelegi că vreau să-mi fie bine. S-așterne din nou iarna pufoasă, drăguță, Peisaju-i de iarnă, astept o căruță, Dar nu-i o căruță cu roți

Un ultim cuțit stă acum înfipt în pieptul meu. Știu că nu mai pot, îmi spune șoptind un gând, că nu mai suport operații. C-am fost operată de multe ori. Sunt așa de ciuruită! Și totuși sunt