Poezie
Privind luna...
1 min lectură·
Mediu
Încerc din nou să privesc la ea,
dar cerul e-norat și eu nu mă satur,
stau în frig și privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea își croiește o dorință
pe care aș vrea să o șlefuiesc
gândul la tine îl am pe conștiință
și nu aș vrea pe nimeni să rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ș-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roșie ș-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
și gândul mă duce la locul unde am copilărit.
00899
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Calancea Eugenia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Calancea Eugenia. “Privind luna....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calancea-eugenia/poezie/14142468/privind-lunaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.